”Minciuna poate să meargă până la jumătatea lumii înainte ca adevărul să-și fi pus pantalonii.” (Mark Twain)

Să ne rugăm împreună pentru ca Dumnezeu să ne dea gândul cel bun.

Doamne ajută!

🔴 Deep State-ul globalist de la Washington a exacerbat pandemia pentru a scăpa de Donald Trump, printre altele. Și a reușit cu brio - vezi cele 100 de milioane de voturi prin corespondență.

Între timp, Justiția aflată la cheremul administrației Biden a executat un show de prost gust, în stil nord-coreean, pentru a-l înfunda pe Trump înainte de scrutinul electoral. Planul pare că a eșuat.

Scenariul de rezervă cuprinde două puncte: 1) Înhămarea la război a Europei, în scopul escaladării conflictului și 2) Declararea ”stării de necesitate” similar cu procedura din pandemie, ca urmare a intrării trupelor NATO în Ucraina (potrivit acordurilor de securitate bilaterale).

Păpușa Joe Biden trebuie ținută la fereastră încă patru ani, esențiali pentru aplicarea Marelui Reset globalist.

*✔️ *CINE ȘI DE CE ”ACUM” / Contextul cântărește foarte greu atunci când analizăm atentatul terorist de la Moscova.

În alte împrejurări, opinia publică ar fi fost dispusă să creadă orice. Acum, în plin război în Ucraina, după precedentul Daria Dughina, dar și după alte lovituri sub centură gen ”afacerea” NordStream, primul imbold este să pui totul în spinarea aliaților lui Zelensky. Așa că indiferent de rezultatul anchetei de la Moscova, rușii vor rămâne convinși că Statele Unite au fost în spatele celui mai recent act de teroare, soldat cu peste 90 de morți.

În spațiul public au apărut fotografiile a patru suspecți din Tadjikistan, o republică ex-sovietică din Asia Centrală. Însă important e ce anume i-ar fi determinat pe cei patru și pe complicii lor să acționeze într-un astfel de moment, în plin război, când suspiciunile se îndreaptă automat spre Kiev. Și dacă nu cumva au existat finanțatori din spațiul occidental.

Cert este că atât SUA, cât și Marea Britanie au avertizat despre iminente acte teroriste la Moscova încă din 7 martie. Occidentul a interpretat informația lansată în public ca un avertisment prietenesc pentru serviciile de securitate din Rusia. O invitație la acțiune. Un mod prin care FSB ar fi fost pus în gardă în ideea de a dejuca atentatele. Președintele Putin, însă, a remarcat la momentul respectiv că SUA și Marea Britanie mai degrabă au intenționat să amenințe și să recurgă la șantaj prin respectivul avertisment, decât să le dea o mână de ajutor rușilor.

E de presupus că dacă Washingtonul ar fi furnizat Moscovei informații credibile, Putin ar fi anulat orice spectacole și întruniri cu un număr mare de oameni. Așa cum a fost cel de la Crocus City Hall. În paranteză fie spus, reacția stupidă a Kievului (”Evenimentele de la Moscova sunt o provocare conștientă a serviciilor speciale rusești”) nu a făcut decât să adâncească suspiciunile legate de implicarea ucrainenilor.

Nici Casa Albă nu a fost mai prejos. Încă ardeau scaunele de la Crocus City Hall când oficialii americani au exclus implicarea Ucrainei în atentat. De parcă ar fi știut cu exactitate cine l-a plănuit și executat. Explicația ”noi v-am prevenit, dar nu ne-ați luat în seamă” vine astfel să întărească varianta vehiculată de ruși pe rețelele sociale – anume probabila implicare a serviciilor de informații occidentale.

Pe de altă parte, merită să subliniem că atacul armat de ieri nu a fost nici singurul, nici cel mai mare din Rusia în ultimii 15 ani. În martie 2010, spre exemplu, 41 de oameni au murit în metroul din Moscova, după două atacuri sinucigaşe - două femei originare din Cecenia ar fi acţionat la comanda islamiştilor extremişti din nordul Caucazului. Trei ani mai târziu, în oraşul Volgograd, din sudul ţării, 40 de persoane au murit în urma a trei atacuri cu bombă. Apoi, pe 31 octombrie 2015 a explodat un avion de pasageri rus care transporta turişti de la Sharm el-Sheikh la Sankt Petersburg. La bordul aeronavei se aflau 224 de persoane. Nu a existat niciun supravieţuitor. Atentatul a fost revendicat de o grupare afiliată ISIS, care printre altele a invocat implicarea militară a Rusiei în Siria. Iar lista cu atentate nu se oprește aici.

Dacă privim detașați la ce s-a întâmplat ieri la Moscova, are prea puțină importanță cine și de ce a recurs la o astfel de acțiune barbară. Într-un război, nu contează cât de murdare sunt mijloacele folosite pentru a învinge adversarul. Daunele colaterale vor fi întotdeauna acceptate. Lupta onestă, față-n față, fără golănii, sună bine dacă ne referim la o partidă de șah, nu la conflictul sîngeros dintre două mari imperii.

Ceea ce rămâne extrem de îngrijorător este faptul că atunci când una dintre părțile implicate riscă să piardă, cresc direct proporțional șansele unui incident care poate declanșa Al Treilea Război Mondial. De aceea negocierile de pace sunt acum mai dezirabile ca oricând.

Din păcate, vedem noi escaladări. Vedem lideri din Europa care se comportă complet irațional, de parcă însăși viața lor ar depinde de succesul sau eșecul lui Zelensky.

IMPORTANT / Apel către mass-media

Atunci când vorbiți despre ”antieuropeni”, vă rugăm să faceți precizarea că vă referiți exclusiv la acei cetățeni care critică politicile globaliste (și de aservire totală față de Casa Albă) ale ”regimului von der Leyen” și nu la cetățeni care doresc să se mute în China, Coreea de Nord sau Rusia.

La fel, când vă referiți la ”proeuropeni”, precizați vă rugăm că este vorba exclusiv despre fanii Ursulei von der Leyen și ai politicilor fără niciun Dumnezeu promovate de aceasta.

PLANUL MALEFIC ”B” / Pe măsură ce se profilează revenirea lui Trump la Casa Albă, globaliștii de la Davos caută soluții pentru continuarea războiului cu Rusia și fără aportul Statelor Unite.

Doar că au o mică problemă: europenii nu sunt pregătiți să preia și jumătatea de sarcină de pe umerii Unchiului Sam. Opinia publică simte mai greu pericolul dinspre Moscova, de aceea trebuie conștientizată prin orice mijloace. Doar așa politicienii vor avea suficiente motive pentru a redistribui banii din coșul zilnic al populației spre industria de război.

Am asistat în ultimele săptămâni la o adevărată avalanșă de declarații panicarde din partea unor oficiali NATO, generali și politicieni din UE. Așa, aproape din senin. Ca la un semn, propaganda euroatlantică încearcă să sensibilizeze opinia publică în legătură cu iminența unui atac rusesc asupra Europei în următorii 2-3-5 ani. În consecință, se vorbește despre sume colosale redistribuite din sfera civilă către înarmare. Marea Britanie, Germania și Franța sunt campionii noii paradigme războinice. Întâmplător sau nu, cele trei puteri contribuie cu cele mai multe fonduri către regimul Zelensky. Inclusiv cu rachete cu rază lungă de acțiune, în cazul britanicilor și al francezilor.

În paralel, la nivelul Bruxelles-ului se vorbește despre crearea unui fond comun pentru înarmare, de cel puțin 100 de miliarde de euro, deși sunt mici șanse ca Ungaria și Slovacia să voteze propunerea Ursulei von der Leyen.

Cel mai probabil fiecare stat membru se va echipa corespunzător și, în același timp, va contribui substanțial la efortul de război al Ucrainei (cu cele două excepții menționate). Iată că acum nu mai par atât de ”ciudate” parteneriatele bilaterale cu Kievul, promovate de globaliști prin intermediul NATO. Ele vor asigura combustibilul necesar continuării ostilităților ruso-ucrainene indiferent de rezultatul alegerilor pentru Casa Albă.

Ca și în cazul pandemiei sau al Apocalipsei Climatice, un potențial pericol este exacerbat la maxim, în ideea atingerii unor obiective financiare sau/și strategice.

Toate calculele, plus un raționament elementar, de bun simț, arată că ”pericolul rusesc” este chiar mai mic decât a fost probabilitatea ca virusul Covid să decimeze întreaga planetă. În decembrie anul trecut, președintele Putin a subliniat ceea ce toată lumea cât de cât alfabetizată vede cu ochiul liber: ”Rusia nu are niciun motiv, niciun interes - niciun interes geopolitic, nici economic, nici politic, nici militar - să se lupte cu țările NATO”.

Așadar, viteza și determinarea cu care politicienii europeni cheltuie miliarde pe tancuri, avioane și rachete are o singură explicație. Anume dorința globaliștilor de a continua războiul proxy cu Rusia, indiferent de rezultatul alegerilor din SUA. Scholz și Macron știu foarte bine că tancurile, avioanele și rachetele ar fi complet inutile într-un eventual conflict direct Europa-Rusia: Kremlinul deține 6.800 de focoase nucleare, în timp ce Marea Britanie și Franța abia adună 500.

De fiecare dată când auziți un politician, un general sau un jurnalist vorbind despre ”pericolul iminent al unei invazii rusești”, ar fi bine să vă gândiți că respectivul nu face decât să inducă o stare de frică în rândul populației, suficient cât guvernele din UE să cheltuie în liniște miliardele de euro în sprijinul regimului Zelensky (și implicit al globaliștilor).

Sunt unii care reclamă lipsa steagurilor UE și NATO de pe stâlpi, de Ziua Unirii.

Plusez. Ar fi trebuit nu doar steagurile respective, ci și bannere cu Ursula von der Leyen și Jens Stoltenberg.

Rușii spun că au lichidat vreo 60 de mercenari francezi în Harkov, printr-o lovitură țintită.

Francezii neagă, afirmă că-i vorba despre o ”manipulare grosolană”.

Dintre ruși și francezi, cine credeți că minte mai cu talent?

”Rușii au activat sistemele de război electronic din Kaliningrad. Polonia a rămas fără semnal GPS” (gigi24)

Bine că n-au rămas fără cipuri la frigidere și mașini de spălat, ar fi vrut să spună Prelipceanu, dacă ar fi avut propriul post de televiziune.

Mai multe TIR-uri grecești cu marfă, care au ca destinație Austria, sunt blocate la granița Bechet dintre Bulgaria și România, potrivit presei de la Atena.

Autoritățile de la sud de Dunăre ”par să se răzbune pe austrieci” pentru blocajul intrării în Schengen.

Iată că până și bulgarii au devenit mai demni decât marionetele de la București, care ar fi în stare să-și dea prime de performanță pentru că austriecii ne-au primit în Schengen cu avioanele și bricul Mircea.

FRĂȚIE PÂNĂ LA UN PUNCT / Cei circa 1,1 milioane de maghiari din România nu rezonează deloc nu discursul public al UDMR, chiar dacă la alegeri se văd nevoiți să voteze partidul fondat pe criterii etnice.

Practic, liderii UDMR au aruncat la coș principiile și au adoptat o atitudine mai degrabă pragmatică, orientată pe obținerea unor beneficii personale și de grup. UDMR reflectă prea puțin aspirațiile maghiarilor din România legate de viitorul Europei. Există o discrepanță flagrantă între atitudinea politicienilor maghiari față de globaliștii de la Bruxelles și ceea ce gândesc votanții partidului despre marionete ca Ursula von der Leyen.

Fără doar și poate, guvernul de la Budapesta condus de Viktor Orban și ”guvernul” de la București condus de Kelemen Hunor se află pe baricade complet opuse în raport cu Noua Ordine Mondială. Și asta chiar dacă atât cetățenii maghiari din Ungaria, cât și cei din România sunt mai degrabă conservatori, decât neoliberali. Sunt patrioți, nu globaliști.

Doar că principiile și demnitatea pălesc în fața intereselor imediate și de perspectivă. ”Nu vă uitați la ce spunem la televizor, ci la ce facem pentru voi”, pare să le transmită UDMR maghiarilor din România, deranjați că Hunor ignoră mesajul lui Orban și promovează politicile globaliștilor de la Bruxelles (și implicit ale guvernului de la București).

Relevanța UDMR ține de capacitatea partidului de a rămâne la putere într-un fel sau altul. Chiar și atunci când teoretic sunt plecați din Palatul Victoriei și intră în opoziție, liderii UDMR găsesc diverse mijloace de a-și păstra oamenii în administrația centrală, în funcții importante. Iar asta chiar contează pentru maghiarii din România.

De-a lungul anilor, UDMR a schimbat ca pe șosete partenerii de guvernare, fără ca vreun moment să considere că există incompatibilități doctrinare sau de altă natură. O judecată rece, bazată pe interesul primordial de a avea pârghiile necesare pentru sprijinirea comunității din România.

Nu în ultimul rând, UDMR a știut să-și aleagă lideri inteligenți, echilibrați, cu o anumită ținută - mulți cu câteva clase peste caricaturile din PNL, PSD sau USR. Putem presupune că în anumite momente au fost ajutați și de colaborarea cu serviciile secrete de la București, respectiv de la Budapesta.

Unul dintre liderii amintiți este László Borbély. Deputat, ministru în cabinetele Boc și Ungureanu, Borbély ocupă în prezent funcția de consilier de stat, coordonator al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României. Vorbim despre vârful de lance al globaliștilor, departamentul responsabil cu implementarea Agendei 2030, în special cu partea legată de Apocalipsa Climatică și potlogăriile aferente.

Ca Borbély mai sunt și alți udemeriști de frunte în administrația centrală teoretic ”epurată” de etnici maghiari odată cu ieșirea UDMR din coaliția de guvernare. Aceștia rămân la butoane în contrapartidă cu unele ”mici servicii” pe care Kelemen Hunor se arată dispus să le facă regimului Iohannis. Ca de pildă proiectul de lege (inițiat de UDMR, ej prost?!) cu privire la decalarea cu maxim 90 de zile a alegerilor prezidențiale din 2024.

Una peste alta, politica este despre orice mai puțin despre principii. În România, interesul primordial al UDMR este să meargă în aceeași barcă a globaliștilor de la București, indiferent de cât de corecte și oportune ar fi politicile suveraniste ale fratelui mai mare, Viktor Orban.