https://youtu.be/p5I32I_OcA4?si=FHxg8bEFqZUsYibc

YouTube

FR. SERAPHIM ROSE TALKING ABOUT FR. GEORGE CALCIU. SEE CAPTIONS #frgeorgecalciu #frseraphimrose

Father Seraphim Rose is one of the great apologists of Orthodoxy. Protestant, educated in the academic environment of linguistic sciences, he was baptized Orthodox in 1962 and became a disciple of St. Ioan Maximovici, Metropolitan of San Francisco. He founds…

Chemat sau nu, Dumnezeu este mereu prezent.Dragoš Kalajić

Unii tineri vor avea curaj, alții nu. Cei care îl vor avea vor avea, de asemenea, dreptul de a tulbura liniștea celorlalți. Tocmai de aceea se vorbește despre o teroare fecundă în statul totalitar.

— Emil Cioran, Apologie de la Barbarie: Berlin-Bucharest (1932-1941)

Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.

*Să ne rugăm Maicii Domnului pentru unirea tuturor naționaliștilor români sub un singur steag, pentru apărarea Ortodoxiei și poporului creștin-ortodox român.

Orice naționalist poate să contribuie la idealul național-creștin doar prin a se ruga.*

În măsura în care războinicul este capabil să acționeze în puritate și în caracterul absolut deja menționat, el rupe lanțurile umanității, el evocă divinul ca forță metafizică, atrage asupra sa această forță activă, găsește în ea iluminarea și eliberarea sa.

Julius Evola

Deci, fraților, să ne angajăm în luptă, întărindu-ne cu toate forțele, prin puterea Duhului care locuiește în noi, "răsturnând gândurile," conform celor scrise, "și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu" (2Cor. 10, 4–5). Și acest lucru trebuie făcut neîncetat. Căci aceasta este o luptă de neînvins, este un martiriu de multe feluri și de lungă durată. Și cine nu se predă gândurilor, chiar dacă este chinuit constant de ele, cine nu își pleacă genunchii înaintea lui Baal, dar luptă împotriva patimilor cu zel și curaj și le învinge, acela, evident, este supus la martiriu în fiecare zi, și poate spune împreună cu apostolul Pavel: "în fiecare zi mor" (1Cor. 15, 31). Și la sfârșitul luptelor sale poate spune cu îndrăzneală: "Lupta cea bună am luptat, alergarea mi-am terminat, credința am păstrat, de acum încolo îmi este păstrată cununa dreptății" (2Tim. 4, 7–8).

*În anul 1815, un grup de aleuţi care vânau foci și vidre, inclusiv Petru, au fost capturați de marinari spanioli și transportați la San Francisco pentru interogare. Sub presiunea torturii, preoții catolici din California au încercat să-i convingă pe aleuți să renunțe la credința ortodoxă în favoarea catolicismului. Refuzul lui Petru de a-și abandona credința a dus la un act de cruzime extremă din partea preotului, care i-a tăiat degetele de la picioare și, în final, mâinile, după ce inițial i-a amputat degetele. Tortura a culminat cu eviscerarea sa, martirizându-l în numele credinței sale. Înainte ca soarta similară să-i fie rezervată și celorlalți aleuți, a intervenit un ordin care i-a salvat, trimițându-i sub escortă la mănăstirea din Monterey.

Vestea martiriului lui Petru a ajuns la Sfântul Herman de Alaska prin intermediul lui Simeon Yanovsky, care a fost profund mișcat și a proclamat: "Sfinte nou mucenic Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!" Petru Aleutul a fost canonizat ca "Mucenic de San Francisco" în anul 1980, recunoașterea oficială a sacrificiului său. Informațiile despre suferința lui Petru au fost transmise de un coleg de detenție care a evitat tortura și în cele din urmă relatate de Simeon Yanovsky, cunoscut și ca schimonahul Serghie, autorul vieții Sfântului Herman de Alaska, la mănăstirea Sfântul Tihon din Kaluga.*

*Petru cel Mare s-a autoproclamat revoluționar, având o atitudine violentă împotriva riturilor și tradițiilor Bisericii Ortodoxe și, în general, ale Moscovei. Sub conducerea sa, o mare parte din vasta Biserică Ortodoxă Rusă a fost distrusă până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Petru era materialist, păgân și nihilist, valorizând utilitatea exclusiv în termeni de serviciu față de stat, pe care îl considera un scop în sine.

Sfântul Atanasie Saharov a rezumat persecuția violentă a Bisericii Ortodoxe din Rusia de către Petru I, exprimând regret profund pentru vremurile triste ale lui Petru, care au fost marcate de secularizarea Sfintei Rusii. Aceasta a fost văzută ca un copil ignorant, asaltat de influențele occidentale care au pătruns prin fereastra deschisă de Petru. Poporul rus a început să se concentreze mai mult pe lucrurile pământești decât pe cele cerești, îndepărtându-se tot mai mult de modul de viață creștin și uitând de regulile Bisericii.*

Chiar dacă ai fi un bun creștin, chiar dacă ai fi un om cinstit, smerit și moral, chiar dacă ai fi plin de talente, dacă nu ești un mădular credincios al Bisericii, dacă nu ai părtășie la viața ei toate se pierd.

Nota Inițiativei Creștine: Traducerea din latină: În afara Bisericii nu există mântuire.

Sursa