O veste extraordinară! Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare! https://www.rostonline.ro/2024/07/preotii-marturisitori-constantin-sarbu-si-ilie-lacatusu-propusi-pentru-canonizare/

Rost Online

Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu, propuși pentru canonizare

Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare, anunță Basilica.ro. Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a discutat slujbele lor miercuri seară, în Sala…

Sfânta Olga împărăteasa Rusiei

A fost soția prințului rus Igor. Sfânta Olga s-a născut în satul Vibutca (din apropierea orașului Pscov de astăzi).

Provenea dintr-un neam ales, astfel, potrivit istoricilor vremii era strănepoata lui Gostomislu, unul din marii cneji ruși din Novgorod. După ce acesta a trecut la cele veșnice soțul ei, Sfânta Olga a devenit împărăteasa Rusiei, deoarece fiul ei Sviatoslav era minor.

Olga a fost prima principesă care a primit botezul împreună cu mulți din dregătorii săi, în timpul unei călătorii la Constantinopol, în anul 957. Întorcându-se în Kiev, Sfânta Olga, a ridicat numeroase biserici, a adus numeroși oameni la credința în Hristos și a distrus templele idolilor.

În data de 11 iulie 969, Sfânta Olga s-a mutat cu pace la Domnul.

@cautamantuirea

https://youtu.be/hNeTjAXDg2Q?si=3-aM8dw9BUdGh-ov

YouTube

RRC Podcast – Ep. 83 – Părintele academician Ioan Lupaș, martirizat și de unguri, și de bolșevici

Bună seara, bună ziua sau bună dimineața, dragi români de pretutindeni, pentru că ne întoarcem la origini, așa cum ne-am obișnuit! Bine ați revenit la un nou episod al RRC Podcast! Personalitate marcanta a vietii culturale si bisericesti din secolul al XX…

S-au împlinit 15 ani de la trecerea în veșnicie a starețului Iosif Vatopedinul

În 1 iulie s-au împlinit 15 ani de la trecerea în veşnicie a starețului Iosif Vatopedinul, unul dintre ucenicii apropiați ai Cuviosului Iosif Isihastul (†1959).

Gheronda Iosif s-a născut în 1 Iulie 1921 în grădina Mânăstirii Sfinţilor Doctori fără de arginţi din Giolos (Cipru), atunci când pe mama sa, însărcinată în 7 luni şi venită la slujba de hram, au apucat-o durerile facerii.

Cât a fost în lume, Gheronda Iosif a purtat numele de Socratis. În Sfântul Munte a venit în 1946, la vârsta de 25 de ani, fiind unul dintre puţinii ucenici de chilie ai Cuviosului Iosif Isihastul (Spileotul), a cărui sfinţenie şi viaţă ascetică o ştim cu toţii.

După întemeierea obştii, chilia de la Nea Skiti a fost renovată şi lărgită. Aici a rămas până în anul 1988, când toată obştea s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped, oferind astfel un suflu nou acestei mănăstiri.

Până în 1990 s-a ocupat de cârmuirea duhovnicească la Mănăstirea Vatoped, apoi conducerea mănăstirii a fost luată de unul din ucenicii săi, monahul Efrem. Ca o pronie de sus, monahul Iosif Vatopedinul a plecat la Domnul la data de 1 iulie 2009, când a împlinit exact 88 de ani.

Zâmbetul de dincolo de moarte

Părintele Iosif Vatopedinul este unul dintre cei mai fideli ucenici ai lui Gheron Iosif Isihastul, un mare părinte athonit contemporan.

Părintele Iosif Vatopedinul și-a petrecut ultimii ani din viață în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în curtea căreia este și înmormântat.

Părintele Iosif a trecut la Domnul în dimineața zilei de 1 iulie 2009, la vârsta de 88 de ani, chiar în ziua de prăznuire a Sfinților săi ocrotitori, Cosma și Damian, zi în care s-a și născut, în curtea mănăstirii acestora.

După trecerea sa la cele veșnice, Părintele Iosif Vatopedinul a zâmbit vreme de aproape o oră.

@cautamantuirea

Duminica Tuturor Sfinților – Sf. Teofan Zăvorâtul

Sfânta Biserică săvârșește pomenirea sfinților în toate zilele anului; dar întrucât sunt și bineplăcuți ai lui Dumnezeu care s-au nevoit neștiuți de nimeni, nedescoperiți Bisericii, aceasta, cu țelul de a nu-I lăsa lipsiți de cinstire, a rânduit o zi în care proslăvește pe toți cei ce din veac au bineplacut lui Dumnezeu, ca să nu rămână nici unul neproslăvit de ea.

Biserica a legiuit ca această proslăvire să se facă îndată după Pogorârea Sfântului Duh fiindcă toți sfinții s-au sfințit și se sfințesc prin harul Sfântului Duh.

Harul Sfântului Duh aduce pocăință și iertarea păcatelor, tot el călăuzește în lupta cu patimile și poftele, încununând această nevoință prin curăție și nepatimire.

În acest chip apare o făptură nouă, potrivită pentru cerul nou și pământul nou. Așadar, să urmăm și noi cu râvnă sfinților lui Dumnezeu !

Cum se poate face asta, ne învață Evanghelia de azi : ea cere să mărturisim fără teamă credința în Domnul, să Îl iubim mai presus de orice, să ridicăm crucea lepădării de sine și a lepădării din inimă de toate.

Așadar, să punem început potrivit celor arătate !

din “Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” Sfântul Teofan Zăvorâtul, Editura Sophia

@cautamantuirea

Părintele Justin Pârvu: RUGAȚI-VĂ LA SFINȚII ROMÂNI!

Una din maici era bolnavă și se simțea foarte rău. Părintele Justin a trimis-o la spital pentru a-și face investigațiile medicale. În urma analizelor, a reieșit că maica avea un chist mare ovarian și noduli tumorali la sân, markerii tumorali erau de asemenea foarte mari. Nu făcuse puncție, dar diagnosticul era cam clar – cancer.

Maica, disperată, s-a dus la Părintele Justin să îi spună rezultatul analizelor și plângând i-a cerut Părintelui Justin ajutor, spunându-i că se roagă la mai mulți sfinți, printre care și cei tămăduitori: Nectarie, Pantelimon etc. Părintele Justin a lăcrimat împreună cu maica și i-a zis așa: „Măi, dar la Sfinții Români de ce nu vă rugați? Rugați-vă la Sfinții Români și la cei din temnițele comuniste și vă veți vindeca, pentru că ei sunt sfinții noștri și așteaptă să le cerem rugăciunile, iar ceilalți sfinți nu vor să ne ajute pentru că noi desconsiderăm pe proprii noștri sfinți români”.

Maica a făcut cum i-a zis Părintele, s-a rugat la Sfinții Români. După două săptămâni s-a dus să își repete analizele. Și minune! Cancerul dispăruse, și chistul și ganglionii. Sfinții au vindecat-o, prin rugăciunile și lacrima Părintelui Justin.

(Preluat din cartea „Părintele Justin Pârvu – Mărturii ale sfințeniei”, Mănăstirea Paltin Petru Vodă)

@cautamantuirea

Pentru ce oarecând Avraam a văzut trei îngeri, iar Lot doi?

Avraam fiind desăvârșit și depășind cele arătate în chip văzut, fiind luminat în cunoașterea Sfintei Treimi și Unimi – pentru care pricină a mai primit un „a” ca adăugire la nume, ca unul care s-a apropiat de Unul prin cunoaștere –, în chip cuvenit a văzut trei îngeri. Dar Lot, care nu a depășit nicidecum cele văzute prin cunoaștere, ci Îl cinstea pe Dumnezeu din cele văzute și necugetând cu mintea nimic mai mult decât acestea, nici nu a văzut mai mult de cele două, materia și forma, din care sunt cele văzute, nici nu a cuprins cu mintea rațiunea cu privire la Unime și Treime. Pentru aceasta a văzut doar doi îngeri. De aceea, când l-au zorit pe el îngerii și l-au scos în grabă pentru a fi salvat în munte, a ezitat să urce pe munte, dar s-a rugat să meargă la Sigor, pentru o cunoaștere mai mică – fiindcă Sigor așa se tâlcuiește, „mic”.

Iar îngerii care l-au scos afară pe Lot semnifică cele două testamente, al Legii scrise, și al legii după Evanghelia harului. Căci prin acestea este scos cineva și scapă de înșelarea cu privire la cele sensibile și prin acestea scapă cineva de foc. Dar are simțirea drept soață care urcă împreună cu el. Dacă, așadar, aceasta se întoarce spre cele lăsate în urmă, devine stâlp de sare, rămânând pildă tuturor și purtând deprinderea neschimbată a răutății celei în chipul sării. Și dacă i se aduce vin de la sodomeni, ceea ce arată conceperile gândurilor necurate, cele două fiice îl îmbată pe unul ca acesta, pentru a zămisli. Prima fiică este pofta, fiindcă odată ce mintea trezește primele amintiri ale conceperilor, de îndată pofta, însoțindu-se cu ea, zămislește învoirea cu gândul, așadar, imediat după, se apropie și a doua fiică. Aceasta este plăcerea, cu care însoțindu-se, zămislește lucrarea cu fapta. Pentru aceasta, este blestemată o astfel de odraslă și nu va intra în adunarea Domnului până la al treilea și al patrulea și al zecelea neam.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 106)

@cautamantuirea

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament și, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Este cel care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului printre oameni, mărturisindu-L drept Răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului. „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul,” ne spune despre el Sfânta Scriptură, Iar Biserica îl numeşte în imnografia ei: „temeiul proorocilor” şi „cel mai mare dintre prooroci.”

Sfântul Ioan Gură de Aur aruncă lumina cea mai adevărată asupra persoanei sale, evidențiindu-i strălucirea: „Gândește-te ce priveliște minunată era să vezi un om de treizeci de ani, coborându-se din pustie, fiu de arhiereu, neavând nevoie de vreun lucru omenesc, prin toate arătând sfințenia. Ioan Botezătorul locuia în pustie ca în cer, arătând, prin însăși viața lui, o mare filosofie. Când s-a pogorât din pustie în orașe, era ca un înger din cer.”

Pr. Nicolae Steinhardt ne îndeamnă: „Sfântul Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor îndreptar pe calea strâmtă a înfrângerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului şi egocentrismului nostru ridicol, care-şi face râs de noi îndemnându-ne a crede că suntem, fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii. Reţinem din viaţa şi jertfa Sfântului Ioan Botezătorul capacitatea omenească de a ieşi din sine, de a depăşi strâmtoarea fenomenalităţii, de a iubi pe un altul. Noi cutezăm chiar a ne face o călăuză din zguduitoarea, admirabila, senina frază de la Ioan 3, 30: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.”

@cautamantuirea

Petre Țuțea: Mișcarea Legionară nu a fost fascistă!

„Un Român absolut trebuie să fie legionar. Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Și Codreanu a avut acest har, a făcut o Mișcare puternică. Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului roman”. (extrase din Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1992).

„Fenomenul legionar românesc a fost confundat cu fascismul italian și cu național-socialismul german. Dreapta românească nu seamănă cu aceste două forme ale dreptei europene, fiind mistic-creștină. Aspectele creștine ale dreptei românești îi dau acesteia caracter de constantă a ordinii naturale, care chiar dacă nu a fost realizat, elita socială aspiră permanent la el… Legionarismul e mistic-creștin. Fascismul e ca și național-socialismul, nereligios. Acestea sunt explozii etno-istorice, iar nu religioase. Legionarismul se salvează prin creștinismul stăpânitor înlăuntrul lui. Adică legionarul nu se simte bine decât în umbra bisericilor și a troițelor”. (din Jurnal cu Petre Țuțea de Radu Preda, Ed. Deisis, 2002, pag. 22).

@cautamantuirea

Părintele Justin Pârvu – o lumină pe care întunericul n-a putut să o cuprindă...

@cautamantuirea