Iată că acum trecem prin Postul Paştelui, care ne îndeamnă la o mai adâncă cugetare asupra noastră înşine, la pocăinţă, dar mai ales la patimi.

„Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Este oare cinste mai mare ca aceasta? Dacă Hristos a numit răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?

Dacă noi ne-am aduna cu toţii şi dacă ne-am apuca să facem o asceză, aceasta va ţine loc de apărătoare împotriva tuturor acestor atacuri ale ştiinţei şi tehnicii de acum, împotriva tuturor celor ce ne prigonesc, am realiza totul, n-ar mai avea niciun efect asupra noastră, nici duhurile rele, nici asupritorii noştri.

Prin această asceză noi trebuie să formăm o pânză harică pentru a acoperi neamul creştinesc.

Fragmente din volumele Ne vorbește Părintele Justin, Fundația Justin Pârvu, preluate din Revista Atitudini.

Sfinte Părinte Justin Pârvu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

Smerenia aceea-i adevărată când plânge inima și ca să plângă trebuie să duci viață de pocăință.

Duhul cel Sfânt îl împăciuiește pe om înlăuntru și chiar dacă în afară e amărât, înlăuntru e plin de bucurie și de pace și n-ar mai vrea să audă de veacul acesta înșelător.

Pe cel smerit foarte puțini îl înțeleg pe pământ, că de multe ori acela dorește liniște și se retrage.

Dacă ai momente de liniște, poți să te descurci între mulți, pentru că ai simțit dulceața liniștii și când vin lovituri de la diavol te mângâie, te ajută Duhul Sfânt.

Atât te ajută, cât nu te dai după lume, cât ai mărturia Sfinților Părinți și doar dacă ai răbdare. Ascultarea atât e valabilă, cât nu te desparte de Dumnezeu. Asta-i clar.

Dacă ai povățuitor, duhovnic și zici Doamne Iisuse și te silești să te fure somnul din rugăciune și nu ieși din sfatul duhovnicului, vei căpăta cunună de mucenic.

Extras din cuvântul Pr. Proclu Nicău din Revista Atitudini, nr. 51.

Sfinte Părinte Proclu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

Ce fel de om este acela care bârfeşte pe propria lui mamă? Bună, rea, este ţara noastră!

În anii ’70-’80 un mare om al Franţei venea cu regularitate în România. Întotdeauna după ce îşi termina misiunile stătea câte o săptămână la noi, la Rohia. Acolo se simţea în siguranţă.

De cum m-a cunoscut acest demnitar m-a întrebat: N-ai vrea să vii dumneata la noi în Apus? Eu aş putea face în aşa fel încât să rămâi la noi definitiv, mi-a spus.

Ce credeţi că i-am răspuns? Nu, i-am zis. La Bucureşti poate să fie Satana conducător, eu rămân în România. Ţara mea nu este nici Franţa, nici America, ţara mea-i aci!

Dacă aş putea lua în braţe, i-am mai zis, tot poporul român, tot pământul, toată ţara să o duc cu mine în libertate, aşa da, aşa aş pleca.

Altfel… să plec eu, să mă refugiez şi să las poporul meu în robie şi-n întuneric?! Nu domnule, asta nu o fac!

Extras din cuvântul IPS Justinian Chira din Transilvania Reporter, octombrie 2013.

Sfinte Părinte Justinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

În ianuarie 1962 ne aflam într-o colonie (de muncă) împreună cu: Părintele Ilie Lăcătușu, Părintele Justin, Părintele Calciu, alți preoți cărturari și ne-au scos în bătaie de joc pe un îngheț – și ne-au ordonat să intrăm în apă.

Mi-aduc aminte că Părintele Ilie a zis: „intrăm că altfel trag în noi”. Și am intrat până la glezne, până la genunchi, până la brâu. Era un frig cumplit. Și a dat Dumnezeu o căldură că ne uscam, ieșeau aburi din noi. În ziua aceea n-am mâncat de bucurie.

Eu sunt fericit că am trecut prin temniță. Când auziți de prigoană, nu vă feriți, nu o ocoliți! Dumnezeu îți dă puteri, face minuni.

Extras din cuvântul Pr. Valerian Grecu din Revista Atitudini, nr. 64.

Sfinte Părinte Valerian Grecu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

Îngerii vestesc făpturii minunea: astăzi Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Nu în vijelie distrugătoare, nici în tunetul nimicitor al mâniei Sale. Nu în prezenţa atotputerniciei, nici în focul mistuitor care topeşte zidirea.

Astăzi cerul se uneşte cu pământul, nemărginirea se toarnă în mărginire, veşnicia se îmbracă cu vremelnicia, atotputernicia se îmbracă cu neputinţa, Cel nevăzut e purtat în braţe de o Fecioară.

Astăzi Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, se învăluie întru smerenie. Cel ce cuprinde cu palma marginile lumii, se face prunc. Cel ce împodobeşte cerul cu stele, se culcă într-o iesle de dobitoace.

A lăsat tronul cerului pentru un staul şi vecinătatea îngerilor luminii pentru vitele din grajd.

Astăzi s-a despicat istoria omenirii în două şi se începe numărătoarea timpului în amândouă sensurile lui: spre început şi spre sfârşit. De la Naştere Iisus Hristos e începutul şi sfârşitul istoriei.

Părintele Arsenie Boca

Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

Să știți că toată lumea tânjește după o viață creștin-ortodoxă; o dovedesc românii care se duc prin Spania, se duc prin Germania, prin Franța, prin Italia.

Parcă și ăsta e un rost, împrăștierea asta a românilor, ca să ducă frumoasa învățătură ortodoxă, cea de 2000 de ani a Sfântului Apostol Andrei în întreaga lume. Să o ducă la toate popoarele păgâne. 

Să știți că spun cu multă durere, Occidentul este aproape păgânizat.

Constituția ateistă a Europei crește și se dezvoltă tot mai mult și în Răsărit, în zona noastră; pericolul este din ce în ce mai mare.

Vin cu toate sistemele și cu toate planurile drăcești care să sufle, să-L detroneze pe Hristos din inimă și din mintea creștinilor.

Extras din cuvântul Sfântului Părinte Justin Pârvu din Revista Atitudini, nr. 53.

Sfinte Părinte Justin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

Mândria nu este a oamenilor sănătoși, este a celor bolnavi. Pot să aibă aripi să zboare și când n-au smerenie, să faci semnul Sfintei Cruci.
Smerenia este înlăuntru și până la urmă se va descoperi. Cel care este smerit, cunoaște pe cel smerit. Cel mândru nu cunoaște pe cel smerit, el cunoaște numai întunericul.

Când Duhul Sfânt i-a desăvârșit cuiva smerenia, acesta este semnul: când îl laudă toată lumea, el n-are nevoie de laude și în mintea lui, în sufletul lui nu se mai schimbă. Știe că este cel mai păcătos.

În luptă sunt mai multe trepte: este om care luptă și chiar de moare, câștigă. Cea mai mare primejdie este când se încrede în el, că el e cineva și lovește cu cuvântul în cineva.

Atunci Duhul cel Sfânt îl lasă în părăsire. Are mare însemnătate, că Duhul Sfânt doar pe măsura smereniei se lasă simțit de sufletul nostru. E foarte greu să câștigi virtutea asta.

Extras din cuvântul Pr. Proclu Nicău din Revista Atitudini, nr. 51.

Sfinte Părinte Proclu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

Am citit în cartea Oglinda inimii cum Sfântul Înger aduce un cap de mort și spune unui Sfânt Părinte: „O, moarte! Mai bine te-aș numi viațăˮ.

De câte ori cuget la moarte, de atâtea ori sufletul meu se trezește din împrăștiere. Și de câte ori uit de moarte și mintea mea se împrăștie la cugetările, la lucrurile veacului acestuia, atunci diavolul mă poate birui prin ispite.

Am observat un lucru: când călugărul vrea să se nevoiască și a făcut rugăciune cum a putut el și a adormit din rugăciune, atunci diavolul îi aduce unele ispite ca să-l poată birui și măguli ca atunci când se va trezi să aibă cugetare la lucrurile pe care i le-a arătat.

Și atunci, Duhul cel Sfânt, imediat îți luminează mintea ca să deosebești binele de rău. Și îți dai seama că trebuie să faci voia lui Dumnezeu și începi a zice rugăciunea în somn, că Duhul Sfânt te ajută numai dacă ai bunăvoință.

Extras din cuvântul Pr. Proclu Nicău din Revista Atitudini, nr. 51.

Sfinte Părinte Proclu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

@MariDuhovnici

Tăcerea e a veacului viitor și vorbirea a veacului acestuia. Noi n-am ajuns acolo, suntem abia la temelie.

În primul rând este ascultarea de duhovnic: să plângi, să te smerești și să te pocăiești.

Prima virtute e să nu te mânii, a nu te răscula, a nu te tulbura, a ierta și a trece cu vederea neajunsurile altora. Asta îl răstoarnă pe diavol. Când te smerești înaintea unui om, l-ai răsturnat pe diavol, fuge dracul din el.

Venea cineva mereu și mă ocăra și eu ziceam Doamne Iisuse. Spunea câte 100 de cuvinte și când îmi punea o întrebare și îi răspundeam, ele nu mai aveau valoare și el iar zicea altele, rapid, că avea 2 facultăți.

Duhul Sfânt se uită la câtă credință și smerenie ai și îți poate lua toate facultățile din minte și rămâi fără minte, urli ca un nebun.

Bineînțeles, dacă cineva are 2-3 facultăți și are și smerenie atunci mă plec până la pământ. Acela este un om complet.

Extras din cuvântul Pr. Proclu Nicău din Revista Atitudini, nr. 51.

Sfinte Părinte Proclu, roagă-te pentru noi!

@MariDuhovnici

Totul e să fie mintea adunată. Atunci omul nu se mai roagă lui Dumnezeu, numai se bucură de slava Sa.

Sunt unii care au ajuns la o măsură înaltă. Se țin de mărturisit și nu ies din sfatul duhovnicului și ale Sfinților Părinți și au simțit bucurii asemenea cu unele răpiri.

Duhul Sfânt le descoperă nu pentru că sunt vrednici, ci pentru ca să știe pentru ce luptă.
Unii își adună mintea din toate părțile, fie în cugetare sfântă, fie în rugăciune, dar mai mult în Doamne Iisuse.

Cineva spunea că stătea pe pat după ce și-a făcut rânduiala și a simțit așa o curăție, o bucurie sfântă și un dor de Dumnezeu și din cugetarea aceea l-a răpit Duhul Sfânt.

Altcineva povestea unui părinte bătrân cum a avut o bucurie sfântă. El i-a zis:

„Să nu te bucuri, să nu crezi că e a ta această bucurie! Dumnezeu ți-a descoperit pentru ce trebuie să lupți. Cât timp este foarte rar ești încă în luptăˮ.

Extras din cuvântul Pr. Proclu Nicău din Revista Atitudini, nr. 51.

Sfinte Părinte Proclu, roagă-te pentru noi!

@MariDuhovnici