Deschidem inscrierile pentru o noua tabara de nivel 3 - COMMANDO

Tabara ce se va derula in perioada 28 februarie -3 martie 2024 se adreseaza participantilor deja familiarizati cu tehnicile de vietuire si supravietuire in natura si vizeaza validarea insusirii acestor tehnici si aptitudini predate la sesiunile anterioare de nivel 1, sau 2: rezilienta si anduranta fizica si morala, intelegerea si aplicarea practica a termodinamicii supravietuirii si dramuirii resurselor proprii in contextul marilor adversitati naturale si antropice, organizarea si supravietuirea in grup, gestiunea agresivitatii si a fenomenului violentei, optimizarea echipamentului individual, gandirea tactica, utilizarea terenului si aplicarea tehnicilor de orientare spatiala, aplicarea tehnicilor de ajutor medical de urgenta, tehnicilor de matelotaj si alte tehnici operationale de vietuire si supravietuire in natura si nu numai. In contextul fenomenului accelerat de degradare sociala, prin lepadarea de valorile morale crestine, prin abandonul normelor firesti ale vietii si imbratisarea curentelor ideologice de sorginte marxista si materialista si al proliferarii cultului dezonoarei, un punct de maxima importanta in supravietuirea fiintiala a individului si a comunitatilor este acela al ancorarii in spiritualitatea crestin-ortodoxa si a virtutilor ei, in recunoasterea si intelegerea legilor fundamentale ale firii, in cultul eroilor si calea virila, ca elemente esentiale ale educatiei si singurele garantii ale supravietuirii unui popor. Acestea toate sunt subiecte ale preocuparilor noastre, iar tabara este un mijloc eficace de punere a lor in practica, printr-un efort de vointa in fata propriilor noastre neputinte, Tabara pune la loc de cinste personalitatile a doi dintre numerosii lideri ai rezistentei anticomuniste ce au salvat onoarea acestui popor: Iosif Capota si Alexandru Dejeu.

Vesnica lor pomenire !

Inscrierile sa fac pe whatsapp la 0724809035.

De asemenea, doamna Zoe Rădulescu, fost deținut politic, profesor timp de 30 de ani, inspector în Corpul de Control al Ministerului Educației (1997) și ofițer pe probleme de învățământ în Ministerul de Interne în timpul ministrului Gavril Dejeu, având gradul de locotenent-colonel (r), a fost de multe ori oaspetele unor licee din București.
Fundația “Ion Gavrilă Ogoranu” și Asociația “Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” își desfășoară activitatea în mod legal, fiind înregistrate în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor din cadrul Ministerului Justiției, nefiind niciodată sancționate legal pentru încălcarea legilor României.
Nu există nici un motiv întemeiat pentru ca ONG-urilor înființate în memoria unor personalități ale Rezistenței anticomuniste să le fie îngreunată misiunea de a facilita tinerelor generații, în speță elevilor de liceu, accesul la istoria recentă și la memoria luptei poporului român pentru libertate.
Considerăm că intervențiile abuzive, excesive și nefondate de genul celor două adrese oficiale emise în ultimile zile de Instituția Prefectului – Municipiul București și respectiv de Inspectoratul Școlar al Municipiului București, sunt calomnioase, de natură a ne aduce grave prejudicii de imagine și de a ne obstrucționa în îndeplinirea scopului așa cum este el stipulat în Statut, respectiv “cinstirea și păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea și demnitatea națiunii române în decursul deceniilor de respresiune prin care a trecut România în ultimul secol.”
De aceea, cerem celor două instituții să-și reconsidere public afirmațiile la adresa organizațiilor noastre, cerându-și scuze, în caz contrat fiind nevoiți să ne adresăm Justiției.
Nu încheiem înainte de a asigura pe toți prietenii noștri, pe urmașii luptătorilor anticomuniști, pe profesori, părinți și elevi, precum și pe toți cetățenii României, că nu ne vom lăsa intimidați de aceste abuzuri și obstrucții, continuând să promovăm, inclusiv în relația cu unitățile de învățământ, memoria celor ce s-au sacrificat pentru libertatea și demnitatea națiunii române.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Fundatia "Ion Gavrila Ogoranu"
Președinte: Coriolan Grigore Baciu (urmaș de deținuți politici) Asociatia "Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei"
Președinte de onoare: Zoe Rădulescu (născută în detenție, fiica luptătorului Gogu Puiu, mort în Rezistență)

Rezistența anticomunistă interzisă în învățământul românesc. Inspectoratul Școlar București promovează abuzul și cenzura - Comunicat de presă -
Am primit cu surprindere și indignare recentele intervenții ale Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB), prin care acesta a interzis organizarea oricăror activități educative în parteneriat cu organizații care cinstesc memoria luptei de rezistență împotriva comunismului. În această situație nemaiîntâlnită în perioada postrevoluționară, ne adresăm mass-mediei și publicului românesc, unităților de învățământ, cadrelor didactice, elevilor și părinților acestora, făcând cunoscute următoarele.
În ziua de 19.01.2024, la Liceul Tehnologic “Theodor Pallady”, urma să aibă loc o întâlnire a elevilor cu Zoe Rădulescu, fost deținut politic, născută în detenție, fiica unui luptător în Rezistență, căzut, în 1949, în luptă cu organele represive ale regimului comunist. În preziua evenimentului, ISMB a intervenit, cerând contramandarea activității, iar ulterior a transmis la Liceul Pallady o adresă în care se spunea: “vă interzicem organizarea de întâlniri cu elevii la care să participle reprezentanții Asociației <> și ai Fundației <>, cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”.
Luni 22.01.2024, ISMB a transmis o nouă adresă, de astă dată inspectoratelor școlare de sector și tuturor unităților de învățământ preuniversitar, de stat și particular, în care, invocând din nou solicitarea Instituției Prefectului – Municipiul București Nr. 923 / 18.01.2024, “privind participarea elevilor la seminarii și activități care au ca tematică ideologia de extremă dreaptă în cadrul activităților desfășurate în <<Școala Altfel>> și nu numai”, solicită “interzicerea organizării de întâlniri cu elevii la care să participe reprezentanții Asociației <> și Fundației <>”, motivând că acestea ar fi “cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”.
Pe lângă că aceste intervenții sunt abuzive și promovează cenzura în spațiul public, readucând în actualitate teme specifice propagandei oficiale ale regimului comunist dinainte de 1989, ele se află în flagrantă contradicție cu un document oficial al statului român, respectiv Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, care consideră că “abandonată de Occident, ocupată de trupele sovietice şi cu un odios regim represiv la putere, România a găsit forţa de a organiza cea mai numeroasă şi mai activă Rezistenţă anticomunistă din toate ţările est-europene. O categorie specială o reprezintă rezistenţa din munţii României unde, între anii 1945-1965, au luptat cu arma în mână mii de patrioţi, cei mai mulţi dintre ei căzând în timpul luptelor” De asemenea, documentul de stat sus menționat confirmă că “Rezistenţa armată anticomunistă a fost o luptă pentru libertate, dar şi o luptă pentru supravieţuire, într-o vreme în care libertatea şi demnitatea indivizilor, dar şi a naţiunii române erau călcate în picioare de sovietici şi de executanţii lor fideli din interior, comuniştii. (…) Partizanii anticomunişti au încercat să prezerve sau să recâştige măcar o parte din demnitatea României. (…) Rezistenţa armată anticomunistă face parte, chiar dacă nu integral, chiar dacă nu fără rezerve, din acel restrâns trecut recent recuperabil şi utilizabil pentru memoria colectivă românească, pentru memoria unei naţiuni care are puţine momente şi fenomene în care să se regăsească după cel mai devastator experiment politic, social şi cultural din istoria sa, comunismul.”
Menționăm că Fundația “Ion Gavrilă Ogoranu” a desfășurat, de-a lungul anilor, numeroase activități în unități de învățământ gimnazial, liceal si universitar, punctual sau în cadrul unor parteneriate, acțiuni care s-au bucurat de deosebita apreciere a cadrelor didactice, elevilor și părinților lor, neexistând nici un fel de reproșuri din partea acestora.

După cum unii istorici, sprijinindu-se pe documente, spun că nu ar fi fost şaisprezece, ci doar treisprece. Iar unii că nu ar fi fost decât patru…
Dar ce mai contează… Oricum, în aburii aceia ce se ridicau, ireal de însângeraţi, în zorii zilei de 16 noiembrie 1949, în jurul orei 6, din apele vuinde ale mării şi Lacului Siutghiol, siluetele lor păreau cele ale unor fantome. Şi nu se distingea bine câţi sunt. Iar martori nu au fost decât Marea şi lacul Siutghiol. Doar ei pot şti câţi au fost… Şi unde s-or odihni osemnitele lor…

Ca printr-o minune, copila a tăcut… Într-o clipă, plânsul şi spasmele ei s-au liniştit… Pare că o greutate s-a ridicat de pe sufleţelul său abia sosit în această lume rece şi rea… Doar o deţinută bătrână, o măicuţă de la ţară, spune că, înainte de a tăcea pruncul, fusese smucită de vaierul unor glasuri de moarte, ce-i sfâşiaseră somnul în care lunecase…
Şi parcă peste întreaga lume s-a coborât un linţoliu de pace albă, asemeni cu neaua ce s-a aşternut peste ţară. Întreaga celulă doarme. Doarme şi prunca abia sosită şi un zâmbet înfloreşte pe chipu-i alb, de lapte… Doar într-un colţ, bătrâna ce s-a trezit din somn îngână, cu ochii împăienjeniţi, un cântec: „… Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire / De morţi fără cruce şi fără de scut…”

Nimeni nu ştia dacă pierise în jerba de lumini a ultimei grenade ce-i rămăsese după teribila bătălie, dintre un singur om şi un regiment al Trupelor de Securitate, ce uluise Cobadinul în acea noapte… Sau dacă reuşise cumva să scape, fugind, asemenea unui strigoi întunecat, spre apusul de unde venise cu misiuni de nimeni ştiute…
Femeile cu obraji supţi şi priviri stinse împresoară cu dragoste fetiţa chinuită parcă de un coşmar. Din veşmintele lor zdrenţuite îşi rup, pentru a face scutece pruncului născut în temniţă. În celula lor rece nu e brad de Crăciun şi nici podoabe nu sunt. Dar este rugăciune şi colind: „Peste fericiri apuse, / Tinde mila Ta,Iisuse. / Cei din închisori / Te aşteaptă-n zori / Să le-aduci lumină.”
Dar pruncul plânge. Plânge şi se zbate, de parcă n-ar putea ieşi din acel coşmar ce-o bântuie de undeva.., Din loc pustiu… Unde cocoşul nu cântă… Şi câinele nu latră…

iarna-extrema-la-corbu-11O dimineaţă rece şi grea de neguri, aşa cum sunt zorii în preajma solstiţiului de iarnă. Prima geană de lumină încă nu s-a strecurat prin întunericul nopţii de iarnă ce întârzie să se destrame, parcă şi ea încremenită de gerul ce stăpâneşte ţinuturile dobrogene în această vreme a anului. Aburi grei, asemenea unor rugăciuni păgâne, se ridică de pe Lacul Siutghiol şi de pe marea ce-şi freamătă mugetul surd în zarea ce pare a sângera către răsărit. Nu se aude nici lătrat de câine şi nici cântec de cocoş pe această limbă de pământ aninată între ape ca între două tărâmuri ce nu se ating niciodată.
Şi din priveliştea împovărată de vaierul mării şi aburii ce se ridică asemeni unor jertfe din căţuie străvechi, se desprind şaisprezece siluete, purtând lanţuri grele la mâini şi la picioare. Şaisprezece făpturi ce par ireale, rupte dintr-un basm străvechi, îşi târăsc crucea osândei, străjuite de baionetele ostaşilor cu stea roşie pe chipiu. Sunt cei şaisprezece comandanţi ai Haiducilor Dobrogei, ce au luptat sub comanda legendarului Gogu Puiu. Cavalerul negru al ţinuturilor dobrogene, întors în urmă cu doi ani de dincolo de Cortina de Fier, purtând în jurul său aura nepătrunsă a misterului misiunii primite de acolo, din Apus, de a ridica dobrogenii în vâlvătaia unei supreme insurecţii împotriva ocupaţiei sovietice, căzuse în vară, luptând cu Securitatea, la Cobadin. Peste satele dobrogene se abătuse apoi furtuna arestărilor. Hăituiţi, cu familiile luate zălog de politruci, haiducii fuseseră capturaţi, unul câte unul, judecaţi şi condamnaţi. Unii dintre ei nu aveau să mai vadă lumina zilei niciodată.
Cei şaisprezece înaintează apăsat, cu paşi îngreunaţi de lanţurile ce le ferecă picioarele şi mîinile, prin nisipurile aşternute între laguna Siutghiol şi marea ai cărei aburi sângerează în prima scăpărare a răsăritului. Ştiu unde merg. Şi niciunul nu poartă lacrimi în ochi. Gândurile unora dintre ei zăbovesc câteva clipe în ţinuturile natale, dezmierdând cu duioşie culmile însorite ale Macedoniei. Pentru ca apoi să revină aici, pe fâşia aceasta de nisip de la gura lagunei Siutghiol, pe pământul ce le fusese hărăzit dintotdeauna drept patrie, şi pentru care făceau acum suprema lor jertfă.
În fruntea lor sunt cei patru comandanţi ai Haiducilor Dobrogei. Urmaşi ai armatolilor din cătunele oropsite ale Macedoniei, cu feţele arse de soare şi trăsături înăsprite de traiul de haiduc. Iancu Beca, Nicolae Haşotti, Stere Hapa, Iancu Ghiuvea…
Şeful securiştilor dă o comandă răstită. Armele zăngăne surd, asemeni unor cobe. Cei şaisprezece sunt aliniaţi, pe maul lacului. Pierdute prin aburii dimineţii, siluetele lor par ireale. Mitralierele ţăcăne într-un muget prelung, sinistru, scoţând flăcări pe gurile ucigaşe. Şaisprezece siluete se contorsionează în mişcări ireale. Suspine adânci înnăbuşe frânturi de rugăciune. După câteva minute, politrucii târăsc şaisprezece trupuri încătuşate… Spre unde?
Unii spun că trupurile lor ar fi fost aruncate în mare. Alţii că ar fi fost îngropate în câmp… sau prin spatele vreunui cimitir… Iar unii afirmă chiar că ar fi fost arse la crematoriu.

La mulți ani, Zoe Rădulescu! Ziua de 16 decembrie 1949 are dublă semnificație pentru istoria Rezistenței anticomuniste din România. În zorii acelei zile, la ora 6, în timp ce pe malul Lacului Siutghiol erau executați de Securitate comandanții Haiducilor Dobrogei, sub baionete, în arestul Securității, se năștea Zoe Rădulescu, fiica liderului gherilelor dobrogene, Gogu Puiu căzut în luptă cu Securitatea la Cobadin, cu câteva luni înainte. „De va fi băiat să-l botezi Hristu, iar de va fi fată, să-i spui Zoe…” apucase să îi spună Gogu Puiu soției sale, Olimpia, odată cu ultimul sărut, înainte de a sări înarmat, pe fereastră, pentru a lupta, de unul singur, cu plutoanele Securității, într-o bătălie pe care Cobadinul nu avea să o uite niciodată. A doua zi, în beciul Securității, în anchetă, Olimpia era constrânsă de cerberi să accepte că un cadavru carbonizat, de nerecunoscut, ar fi fost ceea ce rămăsese din Gogu Puiu, după ce acesta, rănit și rămas fără muniție, s-ar fi aruncat pe nedespărțita sa grenadă.
Zoe Rădulescu s-a născut în zorii întunecați ai unei zile de decembrie, în momentele în care camarazii tatălui său, făcuți prizonieri de comuniști, erau duși, în lanțuri, pe ultimul lor drum, printre aburii ce se ridică în nopți de iarnă din Lacul Sinoe. În vaierul cumplit al vieților secerate de gloanțe, în altă parte, sub pază militară, venea pe lume Zoe. Această stranie coincidență explică poate, întrucâtva, bărbăteasca dârzenie care a însoțit-o pe firul vieții sale, dar și determinarea cu care a căutat și a promovat adevărul despre lupta și sacrificiile părinților săi și ale camarazilor lor.
Camarazii din Fundația Ion Gavrilă Ogoranu și Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei îi transmit cu ocazia zilei de naștere ca forța, lumina și seninul ce au însoțit-o mereu să nu o părăsească nicicând, ani mulți și frumoști să îi încununeze viața, iar tainele încă nedezlegate ale trecutului să-și deschidă odată misterul.
LA MULȚI ANI, ZOE RĂDULESCU!
1949
Zorii zilei de 16 decembrie Este în jur de ora 6 dimineaţa. Într-o închisoare din România comunistă, într-o celulă rece şi umedă, se naşte un copil. Nimic din jur nu este obişnuit locului unde un copil trebuie să vină pe lume. Zidurile mucede, întunecate, nu poartă nici o lumină care să întâmpine noul născut. De pe priciurile acoperite cu paie şi învelite cu rogojini privesc, asemeni unor fantome, femei cu obrajii supţi şi ochii stinşi, înveşmântate în zdrenţe şi albite înainte de vreme. De dincolo de uşa de fier, zăbrelită, gardieni cu pecetea răutăţii pe chip şi arma la picior veghează, când şi când naşterea. Iar prin zăbrelele ferestrei întunecate, printre scândurile oblonului, pătrund la răstimpuri fulgi. Sunt florile îngerilor, rătăcite prin subteranele iadului, reamintind arătărilor ce-şi aşteaptă osânda că se află în preajma Naşterii Domnului. Că şi El, asemenea pruncului din această dimineaţă, s-a născut în frig şi mizerie… Acum o mie nouă sute patruzeci şi nouă de ani…
S-a întâmplat. Uşor ca o geană a zorilor, a venit pe lume. Dar plânge, plânge în spasme de nepotolit.
Istovită de anchete şi de naştere, mama sa rosteşte cu sfială mistică: „Zoe…” Frânturi din acea noapte caldă de iulie o năpădesc… Abia căsătorită, dormea alături de soţul său. În noaptea blândă, de vară, nimic nu prevestea nenorocirea ce avea să se întâmple. Nu mai ştie când soţul ei a sărit din pat, luând arma automată şi porthartul negru cu care venise, în urmă cu doi ani, de peste Cortina de Fier, pentru a ridica aromânii din Dobrogea într-o ultimă epopee eroică a dezrobirii… De astă dată nu în Pindul strămoşesc, ci aici, între Dunăre şi Mare. Înainte de a ieşi pe fereastră, zăbovise o clipă şi, alături de un sărut, îi lăsase testamentul său. Cîteva vorbe: „De va fi băiat, să-l cheme Hristu… Iar de va fi fată, să se numească Zoe…” Şi apoi dispăruse pentru totdeauna în întunericul de smoală.

Omagiu adus martirilor si eroilor romani, in tabara “Constantin Oprișan”, 16-19 noiembrie 2023.

https://youtu.be/t-UOop07ryY?si=XD77B2wlQprAZ3wI

YouTube

Familia Udrea - Imn morţilor

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane, morţi sfinţi în lupte şi furtuni, noi am făcut din voi icoane, şi vă purtăm pe frunţi cununi. Nu plângem lacrimă de sânge, ci ne mândrim cu-atâţi eroi. Nu! Neamul nostru nu vă plânge Ci se cuminecă prin voi. Pe 29 noiembrie…

Restituim publicului un fotodocument inedit. Este vorba de o fotografie înfățișându-l pe Ion Gavrilă Ogoranu la Tâncăbești, la comemorarea întemeietorului Legiunii Arhanghelul Mihai, Corneliu Codreanu. Ion Gavrilă Ogoranu participa cu regularitate la comemorarea anuală a liderului legionar organizată la locul asasinării acestuia la 30 noiembrie 1938. Nu cunoaștem anul în care a fost realizată această fotografie, dar cu certitudine este dinainte de anul 1999, când s-a construit actuala troiță monumentală. Ion Gavrilă Ogoranu se găsește alături de Virgil Totoescu și Mircea Moței, ei fiind și membri de frunte ai Partidului „Pentru Patrie” („Totul pentru Țară”) și Fundației Buna Vestire, organizatorii an de an ai respectivei comemorări. În marginea dreaptă a imaginii poate fi văzut, profilul comandantului legionar Gheorghe Grecu.
Corneliu Codreanu a fost asasinat, în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, alături de alți 13 fruntași legionari, la ordinul Regelui Carol al II-lea, în timpul transportării lor de la închisoarea Rîmnicul Sărat, prin ștrangularea cu frânghii, după care trupurile fără viață au fost aduse la Fortul 13 Jilava, fiind împușcate în spate (simulând fuga de sub escortă) și îngropate într-o groapă comună în care s-a turnat acid sulfuric, pentru distrugerea lor. Au fost deshumați în noiembrie 1940, fiind reînhumați creștinește la Casa Verde, în Bucureștii Noi, În mai 1948, într-o operațiune secretă, Securitatea a preluat sicriele, ducându-le în locuri rămase până astăzi necunoscute.

Vino la Tâncăbești!

Comemorarea celor 13, in deplina legalitate!

Ceremonia religioasă a comemorării lui Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorilor si Decemvirilor, va avea loc sâmbătă 25 noiembrie 2023, ora 12, la troița memorială de pe liziera pădurii Tâncăbești (Șos. București-Ploiești), locul unde întemeietorul Legiunii Arhanghelul Mihail a fost asasinat, împreună cu alți 13 comandanți legionari. Anunțul a fost făcut pe rețelele de socializare de urmași ai luptătorilor anticomuniști.
Ceremonia va consta într-o slujbă religioasă de pomenire a sufletelor celor asasinați, precum și în momente de reculegere și rememorare a celor pomeniți.
Cei ce vor distrugerea identității noastre și aneantizarea istoriei românilor au impus o legislație represivă, pentru ca, prin teamă, să reducă aceste comemorări la niște evenimente private, underground, și să scoată numele lui Corneliu Codreanu din conștiința publică românească. Ne-am încăpățânat să continuăm organizarea acestui eveniment anual, în mod public, oficial și legal.
În urmă cu doi ani, Procuratura a clasat dosarul penal deschis pentru organizarea acestei comemorări de la Tâncăbești, rezoluția procurorului arătând că ceremonia în memoria lui Corneliu Codreanu nu poate constitui faptă penală. Organizarea ei este, așadar, legală, evenimentul este oficial și va beneficia de statutul adecvat, inclusiv prezenta institutiilor statului, Jandarmeriei și Poliției Rutiere, care îi vor asigura protecția, conform legii. Prin consecvență și demnitate, vom impune întotdeauna respectarea Constituției și drepturilor cucerite cu jertfă de sânge în Decembrie 1989.
Suntem supuși unei cenzuri atroce. Asadar, difuzați prietenilor voștri și pe rețelele de socializare, anunțul pentru sâmbăta 25 noiembrie 2023, ora 12.
Detalii cu privire la eveniment pot fi obținute la nr de tel 0722749249 și e-mail: buciumul@yahoo.com, persoană de contact: Florin Dobrescu.

Tâncăbești – 25 noiembrie. Corneliu Codreanu va fi comemorat printr-o ceremonie religioasă

Ceremonia religioasă a comemorării lui Corneliu Zelea Codreanu va avea loc sâmbătă 25 noiembrie 2023, ora 12, la troița memorială de pe liziera pădurii Tâncăbești (Șos. București-Ploiești), locul unde întemeietorul Legiunii Arhanghelul Mihail a fost asasinat, împreună cu alți 13 comandanți legionari. Anunțul a fost făcut pe rețelele de socializare de urmași ai luptătorilor anticomuniști.
Ceremonia va consta într-o slujbă religioasă de pomenire a sufletelor celor asasinați, precum și în momente de reculegere și rememorare a celor pomeniți.
Detalii cu privire la eveniment pot fi obținute la nr de tel 0722749249 și e-mail: buciumul@yahoo.com, persoană de contact: Florin Dobrescu.