Regina vă așteaptă la Referendumul constituțional

Am fost vizitați!

Interesant, oare cu ce daruri au venit acești soli de pace?!

UPD: Din păcate, a pierdut în două seturi (5:7, 4:6).

Moldoveanul Radu Albot (locul 155 în clasamentul ATP) se va duela azi, cu începere de la 12:00, cu spaniolul Pedro Martinez (88 în clasamentul ATP) în finala de la Girona (Spania).

Ținem pumnii pentru Radu!

Pe Internet, în regim deschis și calitate bună, a apărut filmul regizorului ruso-american Michael Lockshin, „Maestrul și Margareta”, realizat după motivul romanului cu același nume al autorului Mihail Bulgakov.

Ironia sorții și/sau poate că providența au făcut să încep lecturarea acestui roman cu foarte puțin timp înainte ca în Rusia anului 2024 să izbucnească un adevărat scandal împotriva acestei pelicule, filmate, evident înaintea războiului. Faza e că actorul Evghenii Țîganov, tot el „Maestrul” s-a expus vădit împotriva agresiunii militare asupra Ucrainei, iar regizorul Michael Lockshin, născut în SUA din părinți americani, dar care din motive politice „au emigrat” benevol în URSS, unde micuțui Mișa a crescut, a studiat și s-a format ca personalitate - chiar a susținut armata ucraineană cu oarecare donații.

Eu mai făcusem o tentativă de a citi „Maestrul și Margareta” la vârsta de 15-16 ani, doar că junele de atunci puțin ce-a înțeles din „aventurile diavolului prin Moscova anilor '30” și „faza plictisitoare” cu judecata lui Pilat din Pont asupra lui Yeshua Ha-Nozri. Nu afirm nici acum că am atins toată profunzimea acestei opere literare. Probabil va trebuie să o re-recitesc peste vreo alți 20 de ani pentru a face comparațiile.

Având însă memoria proaspătă, pot face anumite comparații dintre romanul „Maestrul și Margareta” și filmul cu același nume care, în opinia, criticului de film Anton Dolin, în autoritatea căruia am toată încrederea, este cea mai bună ecranizare a romanului lui Mihail Bulgakov.

În film, în afară de planul aventurilor lui Woland și suitei sale prin Moscova începutului secolului XX și cel cu judecata din Ierusalim de la începutul erei noastre, apare și un al treilea plan, în care „maestrul” Mihail Bulgakov scrie un roman numit „Maestrul și Margareta”, în interiorul căruia se regăsesc și scenele din Ierusalim, prezentate drept repere ale unei piese a lui Mihail Bulgakov, interzise de cenzura începuturilor perioadei sovietice.

Astfel, pelicula devine atât o adaptare a romanului, cât și o povestire despre scrierea acestuia de către autor, cu un șir de scene care pur și simplu nu au cum să existe în paginile „cărților care nu ard”.

În unul din episoade Mihail Bulgakov - tot el „Maestrul” merge la teatru împreună cu Woland unde este prezentată o piesă propagandistică despre realizările comunismului la „exact 100 de ani din ziua înființării Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste”, adică 30 decembrie 2022:

„- Fetelor, dragelor, unde suntem acum?!
- În Uniunea Sovietică a Republicilor Populare.
- Dar câte republici include acum?
- Toate! Toate republicile lumii!
- Atunci spuneți-ne cum trăiți aici.
- Noi mai bine vă vom cânta!” - este unul dintre dialogurile din piesa urmărită de Woland și „Maestru”, care, din punctul meu de vedere, poate fi interpretat atât ca o mostră a „gândirii imperialiste”, cât și o aluzie la filmele bollywoodiene unde, indiferent de problemă, toate se rezolvă prin cântec sau „bal pe timp ce ciumă”. Un „bal” extrem de sângeros gândit și pus pe roate de mașinăria lui Woland Wolandovici Ponțiu Pilat.

Telegram

pulbermax

Referendumul pentru integrarea în EU va fi promovat pe site-ul de campanie „pentru.MD”.

Dacă admit că „agenții Kremlinului” au bronat denumirea „pentru.EU” și acum o vând cu tocmai 60,99 Euro, nu înțeleg de ce nu s-a mers pe opțiunea „pentruMDin.EU”, care poate fi achiziționată cu doar 4,99 Lire Sterline.

Varianta „vEuropuCerezPopu.EU” e și mai ieftină. Doar 3,99 euro!

Că e a șasea sau a noua, asta nu mai miră pe nimeni.

Trecuți prin COVID-19, noi toți credeam naiv că dacă o pierzi o dată e fatal. Ei bine, în justiția moldovenească nu e!

Miră motivul sau, mai bine-zis, impertinența cu care se face. Să impuți, fără a roși, unui deputat din opoziție „amestecul în înfăptuirea justiției”, în timp ce președintele și premierul tău declamă de la cele mai înalte tribune ale țării ce dosare trebuie judecate, ce sentințe trebuie dictate, cine are dreptul de a fi „integru” și cine nu are acest drept - trebuie să poți.