Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul, era preot din Legea Veche, la Templul din Ierusalim și era căsătorit cu Elisabeta, una din fiicele lui Aaron.

Sf. Evanghelist Luca consemnează despre ei că „erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului”. N-aveau însă copii, pentru că „Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor” (Luca 1, 6-7).

Preotul Zaharia a intrat ca de obicei în Templu pentru a cădi și a văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând de-a dreapta altarului tămâierii. Acesta i-a vestit că Elisabeta va naște la bătrânețe un fiu, pe Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, proorocire care s-a și adeverit.

Deoarece s-a îndoit din cauza slabei lui credințe, Zaharia a rămas mut (Luca 1, 20). Fiind întrebat ce nume vrea să-i dea copilului, el a scris pe o tăbliță Ioan, cu toate că nimeni din familia lor nu mai avusese acest nume.

Imediat darul vorbirii s-a întors la el, și inspirat de Duhul Sfânt, el a început să profețească despre fiul său ca înaintemergător al Domnului Iisus Hristos.

După nașterea lui Ioan, în luna a șasea, s-a auzit că Irod, împăratul iudeilor, va ucide pe toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, pentru a omorî pe Domnul Iisus Hristos, iar în acea perioadă s-a născut și Ioan Înaintemergătorul.

Tradiția ne spune că Elisabeta s-a ascuns împreună cu copilul într-o peșteră de cealaltă parte a Iordanului și astfel nu a fost găsită de ostași.

Irod a poruncit ostașilor ca, în locul copilului, să-l înjunghie pe tatăl său, preotul Zaharia. Ostașii au mers la Templu și l-au înjunghiat pe bătrânul preot între Templu și altar, stropind, cu sângele său altarul Domnului.

https://t.me/Acatiste/164

Telegram

Acatiste ☦

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Zaharia | Doxologia https://doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-prooroc-zaharia

Rugăciune la începutul anului bisericesc

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri.

Înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune.

Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără tulburare.

Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și între noi, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o Ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.

Mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi și zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă” (Mt. 17, 14-15).
Dacă fiecare boală și slăbiciune a trupului pe care Mântuitorul a vindecat-o la vremea aceea ar reprezenta diferite simptome ale sufletului, paralizia i-ar simboliza pe cei neclintiți la suflet, ținându-l pe acesta zăcând nemișcat în trup.
**Cei orbi simbolizează trupește pe cei care nu pot vedea cele ale sufletului.

Cei surzi simbolizează pe cei care nu vor să asculte cuvântul mântuirii.**

La fel e și starea lunaticului. Cei ce suferă de această boală sunt chinuiți de ea la anumite perioade de timp, în afara cărora, atunci când boala nu se arată, nu se deosebesc de oamenii sănătoși.

Unele suflete crezute a fi sănătoase nu suferă de aceste simptome în mijlocul curăției sau a altor virtuți cu care se învrednicesc.

Dar vine vremea când sunt chinuiți de un fel de epilepsie și atunci par că se zdruncină cu toată temelia și sunt biruiți de viclenii și de alte dorințe lumești.

L-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece (Mt. 17, 16).

Sfânta Scriptură arată că acest om avea o credință slabă:

● toate sunt cu putinţă celui ce crede (Mc. 9, 23)

● ajută necredinţei mele (Mc. 9, 24)

● să nu mai intri în el (Mc. 9, 25)

● de poţi (Mc. 9, 22).

Dacă necredința sa a fost motivul pentru care diavolul nu a ieșit din băiat, de ce mai învinuiește pe ucenici?

Pentru a le arăta că ei totdeauna pot tămădui pe cei bolnavi, chiar dacă nimeni nu-i aduce, având credință că se vor vindeca.

Precum adeseori credința celui care a adus pe cel bolnav a fost suficientă pentru ca acesta să primească vindecare, chiar și de la slujitori mai mici ca însemnătate, tot așa, puterea slujitorului a fost adesea suficientă pentru a săvârși o minune, chiar dacă cei ce-l aduceau pe bolnav nu credeau că se va vindeca.

Corneliu, împreună cu cei ai casei lui au adus asupra lor prin credință puterea Sfântului Duh, iar în timpul lui Elisei, când nimeni nu a crezut, un mort a fost înviat (2 Reg. 13, 21).

Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine” (Mt. 17, 17).

Domnul arată că în noi răutatea a intrat prin viclenia care este contrară firii noastre umane și care ne face îndărătnici.

Iisus lasă pe băiat să se chinuiască, nu pentru a se lăuda (atunci când mulțimea s-a adunat, El a izgonit demonul), ci pentru tatăl băiatului, ca atunci când va vedea pe demon izgonit doar cu Cuvântul lui Hristos, măcar astfel, dacă într-un alt chip nu este cu putință, să ajungă să creadă în minunea ce era pe cale să se petreacă.

Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela (Mt. 17, 18).

El observă că nu victima care suferea, ci demonul trebuia să fie certat pe față.

Certând indirect pe băiat, poate pentru aceasta a ieșit demonul fiindcă acesta își aflase sălaș în băiat din cauza păcatelor sale.

Spunând pentru puţina voastră credinţă n-ați putut scoate afară pe demon, Hristos ne îndeamnă să ne rugăm, pentru că acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (cf. Mc. 9, 29).

Dacă un om trebuie să se roage ca să alunge demonul care se află într-un alt om, cu atât mai mult trebuie să se roage ca să izgonească beția sau necurăția care se află în el.

Iisus le-a răspuns: „Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă” (Mt. 17, 20).

**Munții sunt puterile diavolilor, care-și au ființa în izvorul răutății și se adăpostesc în sufletele noastre.

Când nu mai punem la îndoială nimic din Sfânta Scriptură, atunci credința noastră se aseamănă cu grăuntele de muștar.**

Oamenii cu credință care spun duhului mut și surd din lunatic mută-te de aici dincolo, vor fi ascultați.

Selecție de comentarii patristice la Duminica vindecării lunaticului

@Ortodoxie ☦

29 august este o zi de post deoarece prăznuim Tăierea Capului Sfântului Ioan, Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, ultimul mare profet al Vechiului Testament.

Sfinții Evangheliști Matei (14, 1-12) și Marcu (6, 14-29) relatează pe larg sfârșitul mucenicesc al Sf. Ioan, cel care a fost înaintea Domnului nu numai cu nașterea, ci și cu moartea sa.

Așa cum Domnul Hristos a pătimit pentru păcatele oamenilor, tot așa și Înaintemergătorul Său a îndurat moartea mucenicească, pentru fărădelegile lui Irod.

În anul 31, tetrarhul Irod Antipa al IV-lea, fiul lui Irod cel Mare, s-a dus la Roma la împăratul Tiberiu. Pe drum, s-a oprit în casa fratelui său, Filip.

Aici s-a aprins de patimă pentru soția fratelui său, Irodiada, care i-a promis că se va căsători cu el dacă se va despărți de soția sa, adică de fiica lui Areta, împăratul Arabiei cu care era căsătorit de mult timp.

Când s-a întors la Roma, Irod Antipa și-a alungat soția lui legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, împotriva legii.

Pentru această nelegiuire, Sfântul Ioan Botezătorul, păzitorul Legii lui Dumnezeu și propovăduitorul pocăinței, îl mustra pe Irod înaintea tuturor: „Nu ți se cade să ții pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18).

Sosind ziua sa de naștere, Irod a poruncit să se facă ospăț mare. Fiica Irodiadei, Salomeea a dansat și le-a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el.

Irod i-a făgăduit, amețit de băutură, ca-i va da orice îi va cere, până chiar la jumătate din împărăția sa. Irodiada și-a sfătuit fiica să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Irod s-a tulburat auzind aceasta, dar a dat totuși poruncă să fie tăiat capul lui Ioan și adus pe tipsie.

Fapta lui Irod nu a rămas nepedepsită, deoarece Areta, pentru a se răzbuna de supărarea adusă fiicei lui, a cucerit castelul Maherus și o parte din pământul Iudeii.

După ceva timp, Irod s-a dus la Roma ca să obțină titlul de rege de la împăratul Caligula, ca și fratele său, Agripa.

Împăratul însă aflase că se unise cu parții, că uneltea împotriva romanilor și că se pregătea să înarmeze 70.000 de oameni.

Pentru acestea i-a luat stăpânirea tetrarhiei Iudeii, i-a confiscat averea și l-a exilat (în anul 38) împreună cu Irodiada, mai întâi la Lugdun (Lyon) în Galia și apoi la Ilard în Spania.

Astfel, Irod s-a sfârșit acolo în mizerie și boală, după ce mai întâi a văzut groaznica moarte a Salomeei.

Ziua de 29 august face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, și de Ajunul Bobotezei.

Părintele Ene Braniște, unul dintre cei mai de seamă teologi liturgiști din țara noastră, menționează că postim în orice zi a săptămânii ar cădea această sărbătoare, fiind un post uşor.

În Anuarul Liturgic și Tipiconal pe anul 2019, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă se precizează că, la masă vom mânca de post, de două ori în zi, dar cu untdelemn.

Postim în această zi pentru a urma pilda Botezătorului Domnului, care și-a petrecut întreaga viață în rugăciune și asceză.

Mineiul pe luna August arată că postim pentru a condamna gestul necugetat al lui Irod:

***„În tot chipul, se cuvine să fim în această zi cu întristare și mâhnire, și nu a avea plăcerea pântecelui, pentru viața cea înfrânată a Sfântului și pentru vărsarea lui de sânge, cea prin necurată ucidere de către Irod.

Capul Înaintemergătorului a fost tăiat la ospăț din cauza jocurilor desfrânatei dansatoare și din cauza îmbuibării pântecelui și junghierii și vărsării de sânge de diferite vietăți.

Iar nouă nu se cuvine a mânca nici una din aceste vietăți, că să nu ne arătăm a fi următori îmbuibărilor lui Irod”.***

Pe Sfântul Ioan Botezătorul îl prăznuim de-a lungul întregului an bisericesc:

● Zămislirea Sf. Ioan – 23 septembrie

● Soborul Sf. Proroc – 7 ianuarie

● Naşterea Sf. Ioan – 24 iunie

● Tăierea capului – 29 august

● Prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie

● A treia aflare a capului – 25 mai.

https://t.me/Acatiste/162

Telegram

Acatiste ☦

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul | Doxologia https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-ioan-botezatorul

https://t.me/VietileSfintilor/892

Telegram

Viețile Sfinților ☦

Sfinții Mucenici Adrian şi Natalia erau din cetatea Nicomidiei şi au pătimit în zilele împăratului Maximian Galeriu (293-311). Povestea lor este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste ale istoriei. Singura mare deosebire este faptul că nu este…

Sfinții Părinți spun că rugăciunea de noapte este de aur pentru că noaptea mintea se poate ruga fără gânduri și imaginații.

În schimb, rugăciunea de dimineață o numesc de argint, fiindcă e amestecată cu oarecare griji și gânduri, iar cea din timpul zilei o numesc de aramă, pentru mulțimea gândurilor pământești care-i slăbesc puterea.

Prin rugăciunea de pe munte, Domnul ne îndeamnă la cea mai înaltă rugăciune individuală, numită de unii Părinți rugăciunea minții și a inimii.

Când grijile vieții ne înconjoară corabia inimii ca niște valuri, atunci să ne rugăm cu rugăciunea Apostolilor loviți de furtună pe mare.

În aceste momente, creștinii trebuie să repete psalmii lui David, să facă rugăciuni scurte din minte și să repete cu atenție și simțire rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!

Asta este cea mai înaltă rugăciune personală ortodoxă practicată de mulți sfinți și sihaștri, adică repetarea deasă, neîncetată și tainică a numelui lui Hristos.

Ne spune Evanghelia că în a 4 strajă a nopții, adică pe la ora 3 în zorii zilei, a mers Domnul la ucenici, umblând pe mare ca pe uscat.

Când L-au văzut de departe, de frică au strigat, adică s-au rugat, crezând că o fi vreo arătare.

Așa ni se întâmplă și nouă. Când mergem noaptea singuri pe întuneric, pe cărări necunoscute și ni se pare că auzim sau vedem vreo nălucire sau animale sălbatice, facem ca ucenicii – ne rugăm, facem semnul Sfintei Cruci, zicem rugăciuni scurte și îndată scăpăm de primejdie.

Domnul i-a liniștit pe Apostoli: Îndrăzniți! Eu sunt, nu vă temeți! Petru, cuprins de îndoială, s-a rugat: Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă! – Vino, i-a răspuns El.

Dar pe când mergea pe valuri către Hristos, văzând vântul cel tare, s-a biruit de frică și îndoială și a început a se afunda.

Atunci a strigat: Doamne, mântuiește-mă! El l-a apucat de mână și l-a mustrat: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14, 30-31).

Vedeți urmările rugăciunii făcute cu îndoială și cu puțină credință? Oare nu așa se roagă mulți dintre noi?

Doamne, dacă ești Tu cu adevărat în cer și în inima mea, ajută-mi să vin la Tine! Ajută-mi să fac minuni în numele Tău! Ajută-mi să reușesc la examene, la serviciu! Ajută-mi să-mi biruiesc vrăjmașii și-mi împlinește dorința!

O rugăciune făcută cu îndoială, fără credință vie, din interes și mai mult pentru lucruri pământești nu este primită de Dumnezeu.

Să fugim de rugăciunea lipsită de credință, pe care o facem numai la necaz!

Să ne rugăm pentru orice avem nevoie, dar mai întâi să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, să-L lăudăm, că în veac este mila Lui și să cerem iertarea păcatelor și mântuirea, iar la urmă să cerem și cele necesare vieții, zicând facă-se voia Ta – nu voia mea – ca în Tatăl nostru.

Când suntem în primejdie sau încercare să facem rugăciuni scurte, din adâncul inimii, cu lacrimi și credință.

Să strigăm ca Petru, când se îneca: Doamne, mântuiește-mă, Doamne, ajută-mi, cum striga femeia cananeeancă și Doamne, miluiește-mă.

Să zicem mereu Tatăl nostru, Crezul, ori rugăciunea inimii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Sfântul Apostol Pavel zice: Rugați-vă neîncetat! (I Tesaloniceni 5, 17).

De veți merge regulat la biserică și veți asculta cu evlavie slujbele, mai ales Sfânta Liturghie, multe daruri veți primi și de grele ispite și păcate veți fi izbăviți.

De veți crește copiii în frica lui Dumnezeu și vă veți face casele locașuri de rugăciune, iar nu de ceartă, de beție și de păcate, vă va da Domnul zile îndelungate, reușită în toate cele de folos și mântuire.

De veți păși pe marea vieții cu îndoială, fără credință, fără rugăciune și cărți sfinte de călăuză, fără biserică și duhovnici, fără spovedanie și împărtășanie regulată, vă veți îneca în marea păcatelor și veți pierde mântuirea.

Să-L rugăm pe Domnul să ne întărească în credință și să ne dea vreme și lacrimi de pocăință, ca să strigăm și noi cu Apostolii: Mântuiește-ne, Doamne, că pierim! Amin.

**Pr. Cleopa Ilie

Partea 2 din 2**

@Ortodoxie ☦

Sfântul Luca al Crimeei (Film subtitrat în română)
https://youtu.be/c_JZ7uTqLTA

@Ortodoxie ☦

YouTube

Sfântul Luca al Crimeei (Film subtitrat în română).

Am o rugăminte din toată inima, Înscriți-vă vărog la canal, tot ce se adună aici va ajuta celor refugiați și suferinzi din Ucraina. Cu rugăciunile Sfântului Luca, Doamne ajută-ne și trimite pace pe acest pământ !!! 1 Click cele 3 puncte colțul drept de sus…

Comentarii Patristice la Duminica a 6-a după Paști – Vindecarea orbului din naștere
https://doxologia.ro/biblioteca/comentarii-patristice/duminica-6-dupa-pasti-comentarii-patristice-0

@Ortodoxie ☦

Doxologia - Portal Crestin Ortodox

Duminica a 6-a după Paști – Comentarii Patristice

Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. 

Femeia samarineancă i-a zis Mântuitorului cu glas smerit: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez (Ioan 4, 15). Cuvintele Domnului, atingându-se ca o săgeată de inima ei, i-au adus credința în suflet.

Dar pentru mântuire nu este de ajuns doar credința dreaptă. Îi mai trebuia și fapta bună, căci credința, dacă nu are fapte, este moartă (Iacob 2, 17).

Domnul a întors inima femeii păcătoase în smerenie și în căință prin mărturisire. Prin câteva cuvinte, cu multă iscusință duhovnicească, El i-a îndemnat conștiința să-și mărturisească păcatele.

După ce i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici, samarineanca a mărturisit: Nu am bărbat, sunt o păcătoasă. Am trăit în desfrânare cu 5 bărbați și acum trăiesc în fărădelegi cu altul, niciunul nu-mi aparține!

Cât de mare este puterea spovedaniei! Nu ne cere Mântuitorul decât 2 virtuți principale: credința și pocăința, adică mărturisirea păcatelor, căință și înnoirea vieții prin fapte bune.

Pe amândouă le-a îndeplinit femeia samarineancă: a crezut că Hristos e Mesia, și-a recunoscut păcatele și a cerut apa cea vie – botezul creștin, harul Duhului Sfânt și Evanghelia.

Dar femeia samarineancă nu s-a oprit aici, ci a căutat să adauge și o altă faptă bună, obligatorie pentru noi toți: mărturisirea.

Fugind în satul natal, Sihar, umbla pe toate ulițele și striga: Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul? Și au ieșit din cetate și veneau către El (Ioan 4, 29-30).

O femeie păcătoasă a reușit să aducă la credință o întreagă cetate! Oare noi, dacă am mărturisi cu tărie Evanghlia în casele noastre, n-am putea aduce măcar pe ai noștri la Biserică, la spovedanie? Cât de puțin ne împlinim această datorie!

Femeia samarineancă nu s-a oprit aici. Așa cum citim în Viețile Sfinților (pe 26 februarie) și în cărțile de cult, ea s-a botezat în numele Preasfintei Treimi, primind numele de Fotinia.

Împreună cu ea s-au botezat fiii ei Iosif și Fotinos și surorile ei Fotis și Fotos. Râvnind pentru Hristos, au plecat la Cartagena și de acolo la Roma, predicând cu bărbăție cuvântul Evangheliei și convertind pe mulți.

Împăratul roman Neron i-a aruncat în temniță, chinuindu-i cumplit. Apoi, văzând că nici unul nu se leapădă de Hristos, a poruncit să li se taie capetele.

Convorbirea Domnului cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob este o lecție de catehizare creștină și o călăuză pe calea mântuirii pentru noi toți.

**De aici preoții învață cu câtă înțelepciune trebuie să câștige sufletele oamenilor pentru viața veșnică, știind că nu-i meșteșug mai mare și mai greu decât acela de a vâna pe cei păcătoși la pocăință.

Creștinii învață că apa cea vie, dătătoare de viață a credinței ortodoxe și toate izvoarele mântuirii se află doar la fântâna vieții, care este Biserica. Aici ne așteaptă Hristos să ne mărturisim păcatele și să-I cerem iertare și mântuire.**

La Biserică păcătoșii își recunosc păcatele, se spovedesc, cer canon de iertare și așteaptă cu smerenie și speranță Sfânta Împărtășanie, iertarea păcatelor. Cei necredincioși se convertesc aici la dreapta credință, ca femeia samarineancă.

La Biserică învățăm să ne rugăm în duh și în adevăr, să ne mărturisim și să ne plângem păcatele, să ne smerim și să ne iubim unii pe alții. Aici învățăm cum să convingem și să aducem la Hristos pe frații noștri care zac în întunericul păcatelor și al lipsei de pocăință.

**La Biserică învățăm a mărturisi pe Hristos pe pământ, a ne ruga în duh și în adevăr și a dobândi viața veșnică.

Să venim deci regulat la Sfânta Biserică și să lucrăm cu râvnă ogorul mântuirii noastre, știind că nu este mântuire în afara Bisericii.

Hristos ne așteaptă la fântână, ne cheamă la Biserică, ne învață să ne rugăm, ni se descoperă prin învățătura Sfintei Evanghelii, ne ajută să ne curățăm de patimi, ne hrănește și ne adapă cu Trupul și Sângele Său din Sfântul Potir și ne dă putere de sus să ne pocăim.**

Să părăsim păcatele și să urmăm lui Hristos pentru a ne învrednici de împărăția Lui în vecii vecilor. Amin.

**Părintele Ilie Cleopa

Partea 2 din 2.**

@Ortodoxie ☦