Oamenii sunt dependenți de lucrurile materiale, tocmai din această nesiguranță a existenței unei alte realități. Când devii conștient de veșnicie, te desprinzi ușor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Începi să nu te mai temi de ziua de mâine, începi să ai încredere, deci să ai credință. Asta nu înseamnă că nu mai lucrezi să dobândești nimic, dar nu mai ești stresat de bunuri, e doar un exercițiu de administrare a lor, fiindcă le înțelegi rostul și utilitatea. Sunt atâția oameni care au tot ce le trebuie. Și totuși, de ce nu trăiești în preajma lor sentimentul că ar fi împliniți? Materia nu poate aduce fericirea, cum nu o pot aduce nici faima artistică sau intelectuală. Pentru că paradoxul e că nu devii fericit în momentul în care aduni, ci în momentul în care risipești. Valorile, indiferent că sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acumulate pentru a fi risipite, dăruite. Altminteri, te epuizezi într-o relație cu tine însuți.

Atât de mult ne-am învățat a arunca cu cuvinte în stânga și-n dreapta, încât au devenit ieftine și nu le mai prețuim…
Tăcerile au devenit însă de neprețuit, căci omul care n-are cuvinte, trebuie să-și împlinească vrerea prin fapte!

Mitropolitul Antonie de Suroj

Oamenii vin în viața noastră din trei motive. Fie ca o Lecție fie ca Binecuvântare fie din Iubire.
Vin ca o lecție ca să ne învețe ceva. Uneori printr-un mod mai delicat, alteori prin durere, prin greutăți, prin lucruri rele. De multe ori nu pricepem acest lucru, însă chiar și greutățile, certurile ne dau o lecție, vor să ne transmită ceva.

Alteori oamenii vin ca binecuvântare, ca un dar. Vin ca să ne dăruiască bucurie. Sunt o mângâiere, o gură de aer proaspăt, o oază în mijlocul necazurilor vieții. Sunt ca un dar de la Dumnezeu ca omul sa prindă curaj și să-și continue drumul.

Oamenii vin în viața noastră și din iubire. Atunci când omul învață să iubească, acest lucru nu poate fi ascuns. Se vede în jurul său.
Răspândește mireasmă, împrăștie razele iubirii, iar aceasta ii atrage pe oameni.

Ii atrage în așa măsură, încât ceilalți oameni vor pur și simplu să se afle în preajma lui.
Învață să iubești și vei vedea cum infloresc toate în jurul tău. Toate se vor transforma într-o stare de rai.

Omul de azi confundă complexitatea cu complicaţia. Acesta este numele adevărat al stării sale interioare şi sociale.
De aceea este atât de greu de satisfăcut, de aceea este atât de nefericit. Omul despre care vorbim este mereu nemulţumit, mereu ridicat împotriva condiţiilor existente şi a vieţii însăşi.
Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber în faţa elementelor adăugate, exterioare.
Omul simplu trăieşte viaţa în plin şi esenţial; o trăieşte astfel pentru că rămâne în ea, nu în artificiu.
Ernest Bernea

Câteva sfaturi duhovnicești ale Părintelui Efrem Filotheitul:

1. Nu te descuraja. Fiecare patimă care apare şi ne tulbură este un medicament mântuitor.

2. Să nu vorbeşti mult! Fugi de vorbirea deşartă, de ceartă, de multele cuvinte şi toate cele care vin din limba neînfrânată.

3. Păzește-ți mintea să nu rătăcească încolo şi încoace, ci alipeşte-o de numele lui Hristos.

4. Alungă gândurile egoiste şi cugetă foarte smerit despre tine însuți.

5. Nu-i critica pe alții; uită-te la propriile greşeli.

6. Dă-i minții tale o lucrare duhovnicească.

7. Nu lăsa nicio nelinişte să-ți strice pacea.

I-am cerut lui Dumnezeu să fiu puternic si
Dumnezeu mi-a dat greutati pe care sa le inving

I-am cerut să-mi dea înţelepciune si
Dumnezeu mi-a dat o grămadă de probleme să le rezolv.

I-am cerut prosperitate si
Dumnezeu mi-a dat forţă şi creier să muncesc

I-am cerut curaj si
Dumnezeu mi-a dat situaţii periculoase prin care să trec

I-am cerut răbdare si
Dumnezeu m-a pus în situaţii în care eram obligat să aştept

I-am cerut iubire si
Dumnezeu mi-a trimis semeni cu probleme pe care să-i ajut.

I-am cerut favoruri si
Dumnezeu mi-a dat oportunităţi.
N-am primit nimic din ce am cerut de la Dumnezeu dar am primit tot ce aveam nevoie.

Dumnezeu este mai mare

Mai mare decât boala ta, oricare ar fi ea.
Mai mare decât cea mai adâncă deznădejde a ta, oricum ar fi ea.
Mai mare decât cea mai mare grijă a ta, oricât ar fi ea.
Mai mare decât dușmanul tău cel mai cumplit, oricine ar fi el.
Mai mare decât cea mai grea problemă a ta, oricare ar fi ea.
Mai mare decât viața.
Mai mare decât moartea.
Dumnezeu este mai mare! Pur și simplu!

Impărtășania nu este un cadou, să te premieze pentru ceva făcut de tine...ea vindecă...
Cu cât ești mai beteag, și toate îs hodorogite în tine, cu atât mai mult ai nevoie de Hristos, Cel care te vindecă și te face nou...
PS Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor…