Fenomenul cel mai persistent al vieții e și cel cu care nicidecum nu ne putem obișnui -- unitatea în contrarii... Bucurie vs tristețe, naștere vs moarte, frumos vs urât, speranță vs dezamăgire, izbândă vs pierdere, iubire vs ură. Și cum numai încerci să te instalezi într-o stare anume, se va ivi neapărat și contrariul. Și acel contrariu ne surprinde de fiecare dată. După atâtea milenii de istorii personale, logica omului așa și nu s-a putut adapta la logica vieții.

Ceea ce numim lecție de viață nu e decât modul în care înregistrăm un nou eșec.

Cele mai grele pariuri sunt pariurile cu tine însuți. Pentru că sunt unicele cu adevărat importante.

Cele mai multe cheltuieli omul de azi le face pentru a evita durerea, și nu pentru a dobândi plăcerea. Și când zic de durere, nu mă refer doar la cea fizică, ci și la cea psihică, sentimentală, de lezare a imaginii de sine etc. În protecție investim cel mai mult, în ocrotirea eului nostru atât de vulnerabil la toate celea.

Ni se propune să ne adaptăm limbajul, pentru a fi în rând cu generația Z și a-i înțelege pe junii de azi. Pe acești rătăciți ai istoriei...

Oare nu-i mai bine să înveți greaca veche sau latina pentru a fi în rând cu anticii fundamentali și a le înțelege gândirea și operele? Ce-a dăinuit două milenii va dăinui încă tot atâta timp. Iar limbajul efemeridelor de azi va fi înlocuit peste un deceniu de limbajul altor efemeride. De ce să îl adopți? De ce să te adaptezi la superficialitate?

Daoiștii spun că numai moartea e lipsită de riscuri și dureri. Ce observație simplă, dar deșteptătoare. Într-adevăr, dacă ești supus riscului, dacă ți-e frică, dacă suferi și dacă pierzi, înseamnă că ești cât se poate de viu.

Viața este opusul morții în măsura în care viața e lipsită de "liniștea" și de "siguranța" oferite de moarte... Tihna absolută e un simptom al cimitirului.

Apoi, numai pe cel viu îl pândește moartea. A fi muritor e un semn bun; e semn că ai avut șansa de a exista. "Nemuritor" e doar mortul; sau cel nenăscut.

Există trei tipuri de popoare. Care învață prost, care nu învață deloc și care le învață pe altele.

Cea mai dramatică este istoria celor dintâi -- care învață prost (e cazul nostru). Cele care nu învață deloc sunt conservate istoric și stau în cumpăna hazardului (culturile aborigene). Iar cele care îi învață pe alții trăiesc profitând de greșelile celor care învață prost...

- Ce este libertatea?

- ?

- Libertatea ce este?

- Nu știu. Și nici nu cred că știe cineva. Oameni cu adevărat liberi n-au existat deloc, niciodată, ca să poată cunoaște libertatea. O facem doar imaginar, ne închipuim cum ar putea fi. Iar dacă cineva se consideră liber, îi propun să verifice când îi expiră pașaportul. Și dacă nu s-au terminat produsele din frigider.

Cele mai importante țeluri în viață, ca și cele mai importante eforturi, nu aduc recompensă în fiecare zi. Iar adeseori nici măcar în fiecare săptămână sau lună. În schimb tot felul de activități mărunte de azi, de mâine produc plăcere instant și oferă creierului un cocktail cu dopamină. Și iată cu aceste mici plăceri se amăgesc majoritatea oamenilor. Și renunță la efortul surd; și ratează țelurile cele mari. Și se întreabă apoi care oare a fost rostul vieții lor.

Eu nu datorez nimănui nimic. Tot ceea ce am primit, a fost un rezultat al ceea ce am oferit. Totul a fost după principiul serviciu pentru serviciu. Nu mi-a venit nimic ușor, gratis, ca sponsorizare sau din bugetul statului (acest stat a avut norocul să nu se cheltuie deloc cu mine).

Din contra, am făcut tot felul de voluntariate din motivații romantice și cu gândul la iluminare științifică sau filosofică. Nici măcar cititorilor nu le datorez nimic - ei, la un preț mic, au luat din cărțile mele idei și cunoștințe sistematizate pentru care ar fi trebuit să facă ani de cercetare sau ședințe de psihoterapie. Câștigul e de partea lor.

Și scriu toate astea pentru a citi uneori acest text și a-mi aminti cât de liber pot fi... Și scriu, totodată, pentru a-mi exprima uimirea față de cei care au tupeul să tot ceară, să se victimizeze în fața bugetului țării sub orice guvernare, să pretindă premii, funcții și granturi și să se vaiete în continuare că nu le ajunge...