În Duminica Emigranților, inima mea se îndreaptă către toți frații noștri care au fost nevoiți să își caute "norocul" departe de casă.

De cînd mă știu, am mers în comunitățile de români răspîndite prin lume, am ascultat nevoile lor, le-am aflat aspirațiile, le-am văzut durerile și am încercat să îi ajut, după puterea mea, ca jurnalist, activist civic sau om politic.

Avem încă o țară dincolo de granițe, o țară care ne doare și pe care o purtăm mereu în suflet.

Fiecare emigrant român poartă în el dorul de casă și dragostea pentru pămîntul natal.

Să nu uităm niciodată să ne rugăm pentru ei, să îi susținem și să le arătăm că nu sînt singuri. Biserica a rînduit duminica de azi pentru rugăciuni speciale dedicate lor.

România este acolo unde bate inima unui român, oriunde ar fi el.

Duminică binecuvîntată tuturor!

Românii de dincolo de România

Națiunea română se întinde mult dincolo de granițele statului Român. Aproximativ 3 milioane de români în Republica Moldova, stat rezultat din ruperea României, prin pactul dintre doi dictatori odioși. Circa 550 de mii în Ucraina, pe teritorii care au fost răpite României de URSS, prin aceeași înțelegere dintre Stalin și Hitler. Alți 350 de mii de români în Serbia, masați cu precădere pe Valea Timocului, dar și în Voievodina. Cel puțin 6 milioane de români, atestați oficial, plecați în exil economic în Occident, în ultimii 30 de ani. Să nu uităm de nenumărații aromâni, meglenoromâni și istroromâni din Bulgaria, Macedonia, Croația, Albania și Grecia.

Așadar, mai avem o țară afară!

De toți acești frați ai noștri trebuie să ne îngrijim să-și păstreze identitatea și legăturile cu vatra strămoșească, precum și să li se respecte drepturile și libertățile.

Preocuparea mea prioritară este să apăr întîi de toate națiunea, care face posibilă și existența statului.

Și o fac cu toate mijloacele politice de care dispun, cum pînă a intra în politică o făceam cu mijloacele civice, culturale și jurnalistice de care mă puteam sluji.

În acest context, salut organizarea celei de-a XXI-a ediții a Universității de Vară de la Izvoru Mureșului, din 15 - 20 august a.c., la care voi participa cu bucurie și în acest an.

Dacă în anii din urmă, am fost prezent ca președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Senatul României, de această dată voi fi ca europarlamentar, deci ca reprezentant în Parlamentul European al întregii națiuni.

Cea mai la îndemînă dovadă că ”progresiștii” (a se citi ”regresiștii”, cei care vor cu adevărat să ne întoarcem în comuna primitivă) sînt și ignoranți, și lipsiți de logică, de bun-simț și de grija pentru mediu, de care altfel se prevalează, este CAPACUL DE PLASTIC lipit de pet.

O mai bună probă de prostie și ticăloșie combinată, mai rar vezi.

Ideologia îi orbește definitiv!

Hotărîrea lipirii dopului de ”sticlă” aparține Comisiei Europene. Ea nu ține cont de faptul că:

- capacul se deșurubează și înlătură de pe gîtul sticlei mai greu, provocînd accidente și incidente,
- atunci cînd încerci să bei fără să rupi capacul, acesta îți întră în nas sau în ochi și lichidul curge pe lîngă gură, pe față, pe haine,
- atunci cînd închizi sticla în care ai păstrat lichid pentru mai tîrziu (ca să nu te deshidratezi sau leșini de căldură) și o pui în geantă vei constata repede că-ți curge în geantă, deoarece capacul nu se mai poate repoziționa corect și înfileta etanș pe gîtul sticlei.

Într-un tîrziu, rupi legătura de plastic, plin de nervi și uzînd de toată forța de care dispui.

Nu există om care să nu se fi enervat la culme din acest motiv, că dopul de plastic este prins de pet.

Acum nu se mai poate face nimic. Companiile au investit prea mult în schimbarea de tehnologie pentru această prostie, motivată ideologic (mai precis eco-marxist) și care speră la reducerea cu 10% a poluării mărilor. Să ne înțelegem, 10% e o țintă, nu o certitudine! Oricum, mică.

Așa cum prietena de dreapta (autentică) Ioana Hîncu observă, singura soluție este să ne opunem de acum încolo supra-reglementărilor UE, care cel mai adesea sînt profund dăunătoare statelor UE.

Exact asta am să fac, între altele, ca europarlamentar!

Feminismul proclamă că cele mai bune femei sunt bărbații. Și îi încurajează să bată femeile.

Pentru mine, TOȚI participanții la "Olimpiada de la Paris" sunt complici la abuzarea femeilor și copiilor.
Singurii care au câștigat la Paris sunt dracii. Oamenii au pierdut: au devenit complici la blasfemii, la otrăvirea și abuzarea sportivilor, la propaganda rasismului, la propagarea urii, la abuzul fizic și moral, public și aplaudat, asupra femeilor.

Sigura purtare minimal decentă este (ar fi fost) boicotul total.
Dincolo de faptul că organizatorii ar trebui aduși în fața unor tribunale severe.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Vă dați seama că ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Sfântul Pantelimon este doar o așchie din vârful aisbergului?
Vă dați seama că asasinarea pacienților de către cadrele medicale a devenit practică obișnuită în Plandemie?
Vă dați seama că această lume a spitalelor este lumea creată de Arafat, Cercelu și Rafila, de PSD, PNL, USR, PMP, UDMR etc.?
Dacă vă dați seama, trebuie să vă implicați alături de toți cei care caută dreptate împotriva celor care au creat această lume.
Dacă nu, sunteți complici.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

”Aghiazma este curățitoare, prin ea se curățesc toate cele întinate sau spurcate, deci și cel care s-a întinat în orice fel, voit sau fără voie, se curățește și prin aghiazmă.
Prin aghiazmă se curățesc și vasele sau grânele în care a căzut vreo spurcăciune, prin aghiazmă se curățesc și se binecuvântează vitele și păsările, lanurile, grădinile, viile, livezile, pădurile și câmpurile.
Până și diavolul poate fi stropit cu aghiazmă! Doar că, bineînțeles, fuge de ea cât poate...
Cu atât mai mult aghiazma poate și trebuie să fie folosită de femeile care sunt la ciclu sau în perioada de curățire de după naștere.
N-am întâlnit până acum preot - fie el de mir sau monah - care să cerceteze oile sau scroafele ce se binecuvântează și se stropesc cu aghiazmă dacă sunt sau nu la perioadă. Și nici să verifice dacă nu cumva din stropii de aghiazmă de pe iarbă sau din troacă nu mănâncă acele animale. Totuși, uluitor, am întâlnit preoți care nu lăsau femeile la ciclu să ia aghiazmă, lipsindu-le de mijlocul de curăție pe care nu-l interziceau animalelor. Cât de nedreaptă este această purtare poate înțelege oricine. Din nou, trebuie spus: aghiazma este un mijloc de curățire, binecuvântare și sfințire și poate fi luată, ba chiar trebuie luată de oricine are nevoie de curățire.”

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

(dintr-o mai veche formă a unui studiu pe subiect)

Președintele Academiei Române: Avram Iancu a fost un om între oameni. A pus o piatră de temelie a statului modern numit România

R3media

Președintele Academiei Române: Avram Iancu a fost un om între oameni. A pus o piatră de temelie a statului modern numit România

În deschiderea sesiunii ştiinţifice "Bicentenarul naşterii lui Avram Iancu - Eroul, contemporanii, epoca", manifestare dedicată împlinirii a 200 de ani de la naşterea marelui patriot român din Transilvania, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop a…

✝️ Gheorghe Jimboiu, 61 de ani de la trecerea la Domnul (☦️27.05.1963).

??Gheorghe Jimboiu este unul dintre mărturisitorii români care și-au dat viața pentru păstrarea dreptei credințe și a demnității naționale, în închisorile comuniste. Tânărul s-a născut în data de 20 octombrie 1921, in localitatea Vela, din județul Dolj, și a trecut la cele veșnice în închisoarea Aiud, în data de 27 mai 1963.
Vreme de 15 ani, el a mărturisit și a pătimit in închisorile din Brașov, Jilava, Craiova, Caransebeș, Văcărești, Gherla, Târgu Ocna, Codlea si Aiud. Pe patul de spital, deși grav bolnav de ficat și de tuberculoză, Gheorghe Jimboiu nu a primit nici un fel de îngrijiri medicale.

"Șeful de lot [al studenților brașoveni] a fost stabilit de către Securitate în persoana lui Jimboiu Gheorghe, fiind mai în vârstă decât ceilalți. Alegerea s-a bazat pe considerentul că Jimboiu fusese arestat pe vremea lui Antonescu și condamnat ca legionar. Acum era recidivist, după Securitate, și punerea lui în față dădea mai mare credibilitate învinuirilor. Realitatea era cu totul alta. Acest om se bucura de mult respect în fața studenților brașoveni și trebuia izolat. Deși starea sănătății lui era foarte gravă, fiind bolnav de plămâni, expectorând sânge, a fost maltratat de Securitate în chip bestial, iar apoi aruncat în celula 4, de unul singur, în Peniteciarul Brașov. Fără asistență medicală, după doi ani de anchetă, a fost condamnat la 15 ani și dus în Aiud, unde a decedat. Era un om blajin, cinstit, crescut de mama lui, o țărancă credincioasă din Oltenia, fiind unicul ei fiu, pierdut într-o luptă nemiloasă și inegală, dusă în slujba binelui și a credinței în Dumnezeu și neam."

(Alexandru Salcă – Dăruit cu suferință. Memorii I)

☦️ Prezent! ?

https://gheorghecalciu.ro/category/7-cuvinte-catre-tineri/

https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/ce-mancau-bucurestenii-in-postul-din-anul-1869-2350282.html

adevarul.ro

Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana

În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.