9 martie • Ziua deținuților politici anticomuniști

În România comunistă, închisorile au fost transformate, la sfârşitul anilor '40, în locuri destinate reeducării, torturării, distrugerii fizice şi psihice, eliminării tuturor celor care se opuneau sau ar fi putut să se opună regimului. În temniţele comuniste a fost decimată întreaga elită a ţării: politică, economică, religioasă, culturală.

Potrivit Raportului Final de Condamnare a Crimelor Comunismului din România, prin închisorile, lagărele şi alte locuri de detenţie şi deportare, au trecut, în cei aproape 50 de ani de comunism, 2.000.000 de oameni, cu un vârf – şi ca număr de deţinuţi, şi ca atrocităţi comise – atins în perioada cuprinsă între primăvara anului 1948 şi vara anului 1964.

𝐌𝐚𝐫𝐬̦𝐮𝐥 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐌𝐚𝐫𝐭𝐢𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐈̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐬𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐂𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞 2024

"Au încercat să ne îngroape, dar nu au știut că suntem semințe".

În fiecare an, în data de 𝟗 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 sunt comemorați foștii deținuți politici din România, din perioada 1944-1989, precum și toate victimele regimului comunist din acea perioadă. Conform AFDPR, în această perioadă, peste 𝟐.𝟎𝟎𝟎.𝟎𝟎𝟎 de români au trecut prin gulagul românesc, incluzând toate persoanele încarcerate ori deportate.

𝐕𝐚̆ 𝐢𝐧𝐯𝐢𝐭𝐚̆𝐦 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐢 Sâmbătă, 𝟗 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐4, ca în fiecare an, 𝐥𝐚 𝐮𝐧 𝐌𝐚𝐫𝐬̦ 𝐚𝐥 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐞𝐢, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐧𝐞 𝐚𝐫𝐚̆𝐭𝐚 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝐟𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐚𝐯𝐮𝐭 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐬𝐭 𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐥, 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢, 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐢𝐢 𝐥𝐨𝐫, 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞𝐦𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 și onoarea 𝐧𝐞𝐚𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐬𝐜.

𝐌𝐚𝐫𝐬̦𝐮𝐥 𝐯𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐀𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐓𝐫𝐢𝐮𝐦𝐟 (zona stația RATB pe partea Parcului Herăstrău) la 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟗:𝟎𝟎 și se va încheia la 𝐌𝐨𝐧𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐀𝐫𝐢𝐩𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐏𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐏𝐫𝐞𝐬𝐞𝐢 𝐋𝐢𝐛𝐞𝐫𝐞. La monumentul dedicat Rezistenței Anticomuniste, se vor depune flori, se vor aprinde candele și se va rosti o rugăciune. Se va citi o lista simbolică cu 130 de nume de foști deținuți politic și se va ține un moment de reculegere.

Vă recomandăm să veniți cu flori, cu candele și într-o ținută de culoare închisă. Va rugăm și să respectați faptul că este un Marș al tăcerii, ca în fiecare an.

Noi nu uităm. Respect, recunoștință și veșnică pomenire eroilor și martirilor neamului.

ASOCIAȚIA NEAMUNIT

#9Martie #MarșulMemoriei
#SfințiiÎnchisorilor
#NEAMUNIT

https://www.facebook.com/share/BBrHQFiBoyaRgi6L/?mibextid=WC7FNe

Facebook

Log in or sign up to view

See posts, photos and more on Facebook.

Mamei
de Simion Lefter

Noapte bună mamă, noapte bună,
suflet scump neprețuit balsam,
au venit și stelele să-ți spună
că-i târziu și-ai adormit la geam.

Luna a apus după ulucă
și-ai rămas iar singură-n pervaz.
Du-te mamã, du-te și te culcã
în zadar ai așteptat și azi.

Și icoana parcă stă să plângă
peste păru-ți viscolit de nea,
candela-i aproape să se stingă,
ai uitat azi mamă și de ea.

An de an, ba azi ba mâine, poate,
îți aștepți feciorul în pridvor.
El prin închisori se stinge-n noapte,
biciuit pe drumul robilor.

Noapte bunã, noapte bună mamă,
Domnul să-ți aline visul drag,
negura s-o vezi cum se destramă
să-ți îmbrățișezi fecioru-n prag.

Părintele Iustin Pârvu:

Vedeţi voi, noi am tăcut prea mult, ne-am făcut prea mult că nu vedem sau nu auzim. Noi încă dormim. Să ferească Dumnezeu să dăm socoteală de aceia care şi-au trădat credinţa! Să ne rugăm să ne păzească în aceste vremuri şi să nu cădem în mreaja înşelării.

Un apologet înţelept şi un adevărat apostol al vremurilor noastre are discernământul mărturisirii şi nu mărturiseşte cu patimă, fără socoteală, ci ştie să se facă tuturor toate, fără să se abată de la Adevăr. El caută să lupte să poată trezi în ceilalți sentimentul de apărare a Adevărului (...). Rostul mărturisitorilor este să se facă ostași ai apărării Ortodoxiei.

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995)

Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965. Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate.

Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice: Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5)

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconșient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală. Părintele Gavriil nu a vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.

"Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaș și un colț de pâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar țânțarii ne mâncau de vii.

A venit tifoida peste noi; muncile erau crâncene. Mulți au murit de foame și de epuizare. Alții de inimă rea. N-aveam voie să primim pachet sau să ne vedem rudele. Eram rupți complet de lume. Oamenii, săracii, nu știau ce le face copilul; dacă le mai trăiesc părinții; ce e cu soția... Nimic. Sincer, eu am avut șansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni".

- Mitică Popescu"Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaș și un colț de pâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar țânțarii ne mâncau de vii.

A venit tifoida peste noi; muncile erau crâncene. Mulți au murit de foame și de epuizare. Alții de inimă rea. N-aveam voie să primim pachet sau să ne vedem rudele. Eram rupți complet de lume. Oamenii, săracii, nu știau ce le face copilul; dacă le mai trăiesc părinții; ce e cu soția... Nimic. Sincer, eu am avut șansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni".

- Mitică Popescu

3 ianuarie 2023, trecea la Domnul Mitică Popescu

Eram în Dumnezeu și Dumnezeu în noi.

- Atanasie Berzescu

Mamă țară, iartă-ne că am cutezat să luptăm și să murim pentru tine!

— Ion Gavrilă Ogoranu

O, brad frumos
de Radu Gyr

"O, brad frumos, ce sfânt păreai în altă sarbatoare.
Mă văd copil cu păr bălai şi ochii de cicoare.
Revăd un scump şi drag cămin şi chipul mamei sfinte,
Imagini de Crăciun senin mi-apar şi azi în minte.

Un brad cu daruri şi lumini în amintiri s-arată.
În vis zâmbeşte ca un crin copilul de-altadată.
Întregul cer era deschis deasupra frunţii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis şi numai scrum din stele.

Copil bălai, Crăciun şi brad s-au stins în alte zile.
Azi, numai lacrimi cad pe-ngălbenite file ...
Azi nu mai vine Mos Crăciun cu barba-i jucăuşe,
Ci doar tristeţile mi-adun să-mi plângă lângă uşe...

În bezna temniţei mă frâng sub grele lespezi mute,
Şi-mpovărat de doruri plâng pe amintiri pierdute.
Omătul spulberat de vânt se cerne prin zăbrele
Şi-mi pare temniţa mormânt al tinereţii mele."