Ia aminte la nerecunoştiinţa, care o arăţi faţă de Dumnezeu prin păcatele tale...Adu-ţi aminte cu grijă de mulţimea şi prisosinţa bunurilor pe care ţi le-a dat Dumnezeu,atât de cele de obşte pe care le dă tuturor,cât şi de cele în parte, pe care ţi le-a dăruit numai ţie şi te-a bineplăcut tuturor celorlalte făpturi. Vezi-ţi bine nevrednicia cea mare de a te împărtăşi din aşa de mari binefaceri,cercetază nemărginita măreţie a lui Dumnezeu,Binefăcătorul tău, al cărui fiecare mic dar este cea mai înaltă cinstire...Mai socoteşte şi aceasta că dacă pentru tine a voit Dumnezeu să se coboare din cer pe pământ, să se facă om sărac,să se smerească,să sufere şi să moară,ce vor zice de aceasta îngerii? Ce vor zice oamenii văzându-te atât de nerecunoscător faţă de El? Cu toată slava ta nu te poţi răsplăti! Pentru că a şi suferit şi a murit pentru tine,cu atâta dragoste, ca şi cum numai tu singur ai fi fost pe lume,ca să ai folos şi să dobândeşti mântuirea prin moartea Lui.

Sf. Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovniceşti

☦️„Fraților, nu vă lăsați duși în rătăcire: dacă urmează cineva cuiva care se rupe de adevăr, nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu [1 Cor 6,9-10];și dacă nu se depărtează cineva de cel ce propovăduiește cuvinte mincinoase, va fi osândit la gheenă;căci nu trebuie nici să ne depărtăm de cei cucernici, nici să ne asociem cu cei impioși. De umblă cineva într-o socotință străină, acesta nu este al lui Hristos, nici părtaș al pătimirii Lui, ci este o vulpe care strică via lui Hristos [Cânt 2,15]. Nu vă amestecați cu unul ca acesta, ca să nu pieriți împreună cu el, chiar de-ar fi tată, fiu, frate sau din familie; căci spune: Să nu-i cruțe ochiul tău [Dt 13,9]. Pe cei ce-l urăsc pe Dumnezeu trebuie, așadar, să-i urâți și voi și să vă topiți pentru vrăjmașii Lui [Ps 138,21]. Desigur,nu să-i loviți sau prigoniți, cum fac păgânii care nu cunosc pe Domnul Dumnezeu, ci să-i socotiți vrăjmași și să vă separați de ei; dar să-i și povățuiți și să-i chemați la pocăință dacă vor asculta, dacă v-ar ceda.”

Sf. Ignatie Teoforul

Despre cauzele ereziilor

Este clar că disputele au luat naştere din pricină că adevărul este greu de stabilit şi trebuie râvnă ca să-l afli. Din aceste dispute s-au născut ereziile; ele s-au născut din dragostea de sine şi din dragostea de slavă a unor oameni, care n-au ajuns să înveţe gnoza [cunoașterea Adevărului - n.n.] şi nici n-au înţeles-o în chip adevărat, ci şi-au închipuit că au primit-o.

Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XV, 91.2., PSB 5, EIBMBOR, 1982, p. 534
#clementalexandrinul #erezii

Motivele pentru care au fost atribuite Sfîntului Nicolae următoarele virtuți creștine:
1. Îndreptător credinţei: Nicolae a suferit închisoare în timpul lui Diocleţian (sec. al IV-lea); a zdrobit capiştile idoleşti din Mira și l-a mustrat pe ereticul Arie.
2. Chip blândeţii: El este asemănat cu Moise „cel mai blând dintre oameni”, deoarece mustră nedreptatea săvârşită de ighemonul Evstatiei și împacă poporul dintr-o cetate cu soldaţii care i-au jefuit.
3. Învăţător înfrânării: Irh. Nicolae a supt doar din sânul drept al mamei – miercurea şi vinerea se alăpta, iar după naştere a stat în picioare trei ore și mânca o data pe zi, şi atunci seara.
4. Sărăcia de bunăvoie: A împărțit averea sa săracilor, purta o vestimentaţie simplă şi viețuia într-o locuinţă modestă. De asemenea Sfântul Nicolae aprecia foarte mult darurile izvorâte din sărăcie: în acest sens avem relatată minunea ce s-a întâmplat cu covorul.
5. Smerenia: A scăpat pe nişte egipteni care s-au rugat lui, iar atunci când aceștia îl caută în biserica sa, el se ascunde de ei.
6. Plinitor Evangheliei: Sfântul l-a întrupat pe Hristos în el prin urmarea fidelă a vieţii Mântuitorului Iisus Hristos.
7. Slujitor poporului: A avut o vedenie în care Hristos îi zice: „Nicolae, să intri în nevoinţa poporului, dacă doreşti să fii de Mine încununat”. A făcut mai multe minuni, printre care: – izbăvirea de la înec a unui credincios şi aducerea lui în casă cu hainele ude; – aducerea din robie a lui Vasile fiul lui Agricola care fusese răpit de saracini; – aducerea vasului cu grâne din Italia din timpul secetei, ș. a.
8. Izbăvitorul celor nevinovaţi: I-a eliberat pe cei trei bărbaţi acuzaţi pe nedrept de ighemonul Evstatie și a descoperit nevinovăţia celor trei voievozi acuzaţi de eparhul Avlavie.
9. Slujitor tainic: Majoritatea cunoaștem cum Sfântul Nicolae le-a izbăvit pe cele trei fete de la prostituţie, faptă făcută în taină. Tot în mod tainic aduce daruri copiilor. La fel și pe noi ne-a făcut tainici următori ai lui….
#SfNicolae

Condacul Sf. Nicolae, glas 3
În Mira Lichiei sfinţitor te-ai arătat Sfinte; că Evanghelia lui Hristos plinindu-o, cuvioase, sufletul ţi-ai pus pentru norodul tău; mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu.
#SfNicolae

Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri.

Epistola către Evrei a Sf. Apostol Pavel 13, 2

Alții iarăşi s-au făcut preoți fiind trîndavi şi nelucrători şi neputînd să-şi chivernisească nici viața lor. Sînt iarăşi şi alţii care nu ştiu păcatul slujbei acestei Biserici, nici nu-şi pun în gînd mărimea vredniciei, ci au intrat la jertfelnic precum s-a nimerit - necărturari, neînvățați şi necunoscînd o Taină înfricoşată ca aceasta şi zic că preoția este îndrăznire. Alții iarăşi au fost cu fapte bune și țiitori de toate poftele şi s-au înălțat în sfințenie și, învrednicindu-se cu preoția, au îndrăznit foarte la această vrednicie ce li s-a dat. Şi aşa, furîndu-se şi amăgindu-se, s-au lenevit dinspre fapta lor cea bună, şi au căzut în pofte şi în surpări şi au mers în muncă. Alții slujesc la jertfelnic prin smerenie şi prin curata lor cunoştinţă şi-şi aşteaptă plata de la Domnul.
Iar cel ce nu e vrednic şi totuşi cîntă Liturghie este al doilea Iuda şi mai mult se va munci decît vînzătorul luda. Căci, pe Datan și pe Aviron, pămîntul i-a înghițit de vii, despicîndu-se, numai pentru că au îndrăznit să tămîieze în biserica Domnului nefiind vrednici (Numeri cap. 16). Dar cît vă pare [că va pati- mi] cel ce calcă Trupul şi Sîngele Mîntuitorului Hristos? Cu adevărat, acela se va munci cu mai rea pedeapsă şi muncă!
Preotul cel cu adevărat bun trebuie să fie bine-credincios, curat, învăţător, smerit. Să nu fie bețiv, să-și țină limba lui, să nu poarte mînie. Să nu fie iubitor de argint, ci milostiv, şi mai-nainte de toate să fie primitor de străini. Să fie drăgăstos şi în pace cu toți, mici şi mari. Să nu ia dobînde de la cei pe care-i împrumută, să nu blesteme şi să nu afurisească pe nimeni. Să nu să se facă negustor, ca să nu grăiască minciuni. Să nu primească osîndirea. Să nu glumească, pentru a nu-i face pe alţii să rîdă. Să nu grăiască cuvinte deşarte, ci să vorbească cele spre folosul ascultătorilor, şi cele ce vorbeşte să fie din Sfînta Scriptură. Să nu fie lacom la bucate și iubitor la desfătări, ca să nu-L scîrbească pe Duhul Sfînt. Să nu răspundă cu mînie şi cu urgie, ci cu smerenie spre toți. Să nu se trufească întru nimic, nici să zavistuiască pricopseala altuia. Pe cel ce l-a ocărît, să-l ierte cu toată inima lui şi înaintea tuturor mai-nainte să apună soarele. Să-i cerceteze cu blîndețe pe cei păcătoşi şi să-i dojenească cu frica lui Dumnezeu. Nici se cade să întărîte pe cineva, nici bogat, nici sărac. Acestea toate cîte am zis este dator să le păzească preotul cu multă nevoință și socoteală, ca şi pe alții să-i învețe cu îndrăznire şi cu inimă curată. Iar dacă nu va purta grijă de acestea ce le-am zis şi nu le va păzi bine către folosul celor ce se învaţă de dînsul, i se cade să-i spînzure la gîtul lui o piatră de moară şi să-l arunce în mare, pentru că a călcat şi n-a grijit de o învățătură ca aceasta (Matei 18, 6).

Sursa: Mărgăritare, Ed. Sophia, 2010, p. 419-420
#preoția

Cuvînt pentru vrednicii şi nevrednicii preoți al Sfîntului şi înțeleptului Maxim (şi cîteva capete ale altor sfinți)

Se cade preotului să fie sfînt și cu sufletul, şi cu trupul. Să fie stîlp de foc care să lumineze Biserica, adică norodul lui Dumnezeu, şi să fie mai curat decît razele soarelui, ca să nu-l lase pustiu Duhul cel Sfînt. Preoţia se face pe pămînt, însă are rînduiala cetelor cereşti. Pentru că nu om, nici înger, nici altă putere zidită poate să o facă, ci singur Preasfîntul Duh săvîrşeşte Liturghia aceasta şi preotul face slujba îngerilor. Pentru aceasta se cade ca şi cel preoțit să pună în mintea lui, cînd face Liturghie, că stă cu îngerii în Cer înaintea lui Dumnezeu; deci se cade să fie curat ca şi îngerii. Oare nu ştiţi că nici un suflet omenesc n-ar putea să rabde vreodată focul acela al Jertfei, dacă n-ar fi mult ajutorul lui Dumnezeu? Căci, de va cunoaşte cineva în ce chip poate să se apropie de acea fericită şi prea-curată ființă, omul ce este încă învelit cu trup şi cu sînge, atunci va vedea bine cu cîtă cinste i-a învrednicit pe preoți darul Duhului Sfînt. Pentru că şi sfinții și purtătorii de Dumnezeu părinți s-au cucerit preoției - ca unei înalte, şi cereşti şi dumnezeieşti [vrednicii] - şi că de nevoie se cade şi se cuvine numai sfinților să o aibă. Deci, pentru aceasta, preotul care nu e sfînt să fugă de Liturghie, ca să nu ardă şi trupeşte, şi sufleteşte! Atîta este mai înaltă preoția decît împărăția cîtă osebire este între suflet şi trup.
Preoţii care vor să meargă să slujească înfricoșata Liturghie se cade să-şi curăţească şi nălucirile cele mici ale sufletului şi, pe cît le este puterea, să intre [la slujbă] după urmarea serafimilor şi a heruvimilor. Căci sînt unii din preoți care nici cu lucrul, nici cu cuvîntul, nici cu mintea - nu viețuiesc după dumnezeieştile canoane, ci s-au făcut preoți din pricina iubirii de mărire şi de cinste, ca să fie cinstiți [de oameni] şi să aibă dregătorie. Pentru aceasta, nici pe ei, nici pe alţii nu pot să mîntuiască.
continuare ⬇️

Dacă noi vom căuta a fi paşnici şi Dumnezeu va fi cu noi.... Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul războiului şi al luptelor... "Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Mt. 5, 9). Aceştia îl imită neîncetat pe Fiul lui Dumnezeu, deci imită-L şi tu. Fii paşnic... Această virtute este mai înaltă decât judecata omenească, aceasta ne apropie de Dumnezeu. Dacă însă ne războim şi ne lovim unii pe alţii suntem departe de Dumnezeu

Sf. Ioan Gură de Aur, Explicarea Epistolei către Filipeni, traducere de Arhim. Theodosie Athanasiu, Bucureşti, 1903, p. 154
#SfIoanGurădeAur