„Şi iarăşi, cel care are dor de bunătăţile cele veşnice şi nepieritoare, nu poate dori pe cele pieritoare, care dispar şi se veştejesc, înainte de-a apare. Cel rănit de dorul de Dumnezeu, cel prins de dorinţa celor viitoare, priveşte cu alţi ochi pe cele de pe lumea asta; ştie că toată viaţa aceasta este chip şi înşelăciune, nedeosebindu-se întru nimic de vise. De aceea şi fericitul Pavel spunea în epistola sa: Trece chipul lumii acesteia, arătînd că fiecare din cele omeneşti este numai chip, trece ca umbra şi visul, n-are nimic adevărat şi trainic. N-ar însemna, oare, să ai minte de copil, să te minunezi de umbre, să te lauzi cu visurile şi să-ţi lipeşti inima de cele care după puţină vreme pier? trece chipul lumii acesteia! Cînd auzi că trece, pentru ce-l mai cauţi? Cînd auzi că toate cele omeneşti sînt numai chip, lipsite de orice realitate, pentru ce te laşi de bună voie înşelat, pentru ce nu te gîndeşti că sînt uşor schimbătoare şi nesigure, pentru ce nu te fac să treci pe lingă ele şi să-ţi muţi dorinţa la cele veşnice, la cele nemişcătoare, la cele sigure, la cele care nu se schimbă?"

Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, PSB 22

„Ei, de care lumea nu era vrednică, rătăcind prin pustietăți, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului. (Evrei 11, 38)
Zice: Nu veți zice voi, Creștinii, că drepții de mai sus pătimeau asemenea necazuri și rele pentru că ar fi fost păcătoși. Nu! - fiindcă ei au fost minunați și îmbunătățiți, încît erau mai cinstiți decît însăși lumea. Iar Scriptura numește „lume” și mulțimea oamenilor păcătoși, și însăși făptura;aici însă,se socotesc amîndouă. Căci zice: Dacă vei pune de o parte făptura împreună cu oamenii cei păcătoși ce se cuprind întru zidire, iar de altă parte îi vei pune pe drepții aceștia, ei se vor arăta mai cinstiți și mai presus, și nici un lucru împotriva lor nu vei afla. Pentru aceasta a zis și Sirah: Mai bun este un drept decît o mie (Sirah 16:3); și iarăși: Nu este nici o cumpănă vrednică de un suflet înfrînat (Sirah 26:16). Cu aceste cuvinte însă, Apostolul deșteaptă inimile Creștinilor a nu cere nici un lucru dintr-ale lumii acesteia, fiindcă lumea nu este vrednică de sfinți. Căci zice: Creștine, ocară și necinste a ta să cauți aici, în lumea aceasta, plata ostenelilor și a nevoințelor tale, fiindcă prin aceasta arăți că ești vrednic de niște lucruri pămîntești și de nimic! Și, dacă lumea toată nu este vrednică de un singur sfînt, ce parte de lume cauți tu, iubitule, spre răsplătirea faptei tale bune?”

Sf. Teofilact al Bulgariei, Tîlcuirea Epistolei către Evrei

Sf. Ioan Scărarul - Scara dumnezeiescului urcuș

Ia aminte la nerecunoştiinţa, care o arăţi faţă de Dumnezeu prin păcatele tale...Adu-ţi aminte cu grijă de mulţimea şi prisosinţa bunurilor pe care ţi le-a dat Dumnezeu,atât de cele de obşte pe care le dă tuturor,cât şi de cele în parte, pe care ţi le-a dăruit numai ţie şi te-a bineplăcut tuturor celorlalte făpturi. Vezi-ţi bine nevrednicia cea mare de a te împărtăşi din aşa de mari binefaceri,cercetază nemărginita măreţie a lui Dumnezeu,Binefăcătorul tău, al cărui fiecare mic dar este cea mai înaltă cinstire...Mai socoteşte şi aceasta că dacă pentru tine a voit Dumnezeu să se coboare din cer pe pământ, să se facă om sărac,să se smerească,să sufere şi să moară,ce vor zice de aceasta îngerii? Ce vor zice oamenii văzându-te atât de nerecunoscător faţă de El? Cu toată slava ta nu te poţi răsplăti! Pentru că a şi suferit şi a murit pentru tine,cu atâta dragoste, ca şi cum numai tu singur ai fi fost pe lume,ca să ai folos şi să dobândeşti mântuirea prin moartea Lui.

Sf. Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovniceşti

☦️„Fraților, nu vă lăsați duși în rătăcire: dacă urmează cineva cuiva care se rupe de adevăr, nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu [1 Cor 6,9-10];și dacă nu se depărtează cineva de cel ce propovăduiește cuvinte mincinoase, va fi osândit la gheenă;căci nu trebuie nici să ne depărtăm de cei cucernici, nici să ne asociem cu cei impioși. De umblă cineva într-o socotință străină, acesta nu este al lui Hristos, nici părtaș al pătimirii Lui, ci este o vulpe care strică via lui Hristos [Cânt 2,15]. Nu vă amestecați cu unul ca acesta, ca să nu pieriți împreună cu el, chiar de-ar fi tată, fiu, frate sau din familie; căci spune: Să nu-i cruțe ochiul tău [Dt 13,9]. Pe cei ce-l urăsc pe Dumnezeu trebuie, așadar, să-i urâți și voi și să vă topiți pentru vrăjmașii Lui [Ps 138,21]. Desigur,nu să-i loviți sau prigoniți, cum fac păgânii care nu cunosc pe Domnul Dumnezeu, ci să-i socotiți vrăjmași și să vă separați de ei; dar să-i și povățuiți și să-i chemați la pocăință dacă vor asculta, dacă v-ar ceda.”

Sf. Ignatie Teoforul

Despre cauzele ereziilor

Este clar că disputele au luat naştere din pricină că adevărul este greu de stabilit şi trebuie râvnă ca să-l afli. Din aceste dispute s-au născut ereziile; ele s-au născut din dragostea de sine şi din dragostea de slavă a unor oameni, care n-au ajuns să înveţe gnoza [cunoașterea Adevărului - n.n.] şi nici n-au înţeles-o în chip adevărat, ci şi-au închipuit că au primit-o.

Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XV, 91.2., PSB 5, EIBMBOR, 1982, p. 534
#clementalexandrinul #erezii