Peste 200 de lideri politici și directori de opinie conservatori din UE, SUA, țări europene non-UE, Israel și America de Sud se vor reuni la Palatulul Parlamentului din București, pe 27 și 28 aprilie a.c.

Dintre aceștia, îi enumăr aici pe: Ryszard Czarnecki
Alveda King, Rob Roos, David Engels, Morten Messerschmidt, Jack Posobiec, Nicolas Bay,
Robert Malone și Eduardo Verástegui.

Conferința "Make Europe Great Again" (MEGA), organizată de Institutul de Studii Politice Conservatoare "Mihai Eminescu", al AUR, va fi cea mai mare manifestare de acest fel ținută până acum în România.

Ea va așeza și mai bine România pe harta mișcării conservatoare internaționale.

De asemenea, în cadrul Conferinței se vor limpezi mai mult direcțiile de acțiune conservatoare care pot duce la victoria conservatorilor în Europa și implicit la restaurarea normalității pe bătrânul continent.

Experiența conservatorilor de pe alte meridiane este extrem de valoroasă în acest sens.

Pe 6 decembrie 2020, când am aflat că AUR intră în Parlament, am declarat public că a început Revoluția Conservatoare în România.

Mulți n-au priceput expresia, iar unii s-au grăbit să o califice drept un non-sens.

Revoluția are, în accepțiunea politică de uz curent, înțelesul de răsturnare a unui sistem, de schimbare, eventual violentă, a unui regim. Iar conservatorismul, pe acela de păstrător al unui sistem, al unui regim. Din această perspectivă, alăturarea celor doi termeni ar fi contradictorie.

Însă, în sens etimologic, revoluție înseamnă întoarcerea la un punct de referință. Iar doctrina conservatoare este articulată pe temelia unor valori care trebuie nu doar prezervate, ci și puse în lucrare.

Deci, noi, conservatorii, la ce putem năzui să revenim? La valorile fundamentale ale civilizației noastre – așa cum sunt familia naturală, credința creștină, patriotismul și naționalismul, libertatea –, la normalitate.

Cu acest sens am folosit sintagma ”revoluția conservatoare”. La fel cum o întrebuințează conservatorii din toată lumea.

Evident că acest efort presupune și dislocarea vechii clase politice care, pe lângă toate relele de ordin material comise, a deviat România de pe făgașul normalității. Dislocare care va duce la eliberarea statului român, astăzi ținut captiv de o mafie transpartinică și transnațională. Numai așa statul român poate fi din nou un stat al românilor.

În concluzie, Revoluția Conservatoare va înlocui un regim anti-românesc cu unul al firescului românesc. Nu în numele unei utopii, ci pe seama unei tradiții. În chip salvator pentru românitate și pentru România.

Acum o lună și ceva, Putin a folosit pentru prima dată într-un discurs public cuvântul ”război” referindu-se la invazia din Ucraina. Până atunci a vorbit numai despre o ”operațiune specială”. De asemenea, el a avertizat Occidentul că va regreta dacă va trimite trupe în Ucraina, pentru că astfel se va afla în conflict deschis cu Rusia, care este pregătită pentru un război nuclear.

Recent, șeful diplomației UE, Josef Borrell, a afirmat pentru că „un război convențional de mare intensitate în Europa nu mai este o fantezie”.

Potrivit Financial Times, Borrell ar fi explicat că ”Rusia amenință Europa, atât prin războiul în curs din Ucraina, cât și prin atacurile hibride asupra statelor membre ale UE”. Și că Rusia pregătește un atac masiv asupra Ucrainei curând, drept pentru care UE ar trebui să o apere, ca să nu devină ea însăși victimă a lui Putin.

Borrell a sugerat că UE ar putea fi pe cont propriu, căci ”umbrela NATO nu e deschisă tot timpul”, ci în funcție de cine e la Casa Albă. Adică, vezi bine, americanii nu s-ar mai amesteca dacă n-ar mai fi democrații la putere în SUA. Cu o administrație republicană, SUA ar avea cert o altă abordare în chestiune, dar nu neapărat una de abandon, ci poate una care să ducă la reinstaurarea păcii în Europa.

Cele două poziționări recente ale Rusiei și UE prevestesc ceea ce este mai rău.
Acum ar fi nevoie la Bruxelles de oameni ai păcii, care să caute mijlocirea măcar a unui armistițiu între Rusia și Ucraina, pentru a oferi răgaz găsirii unei soluții de pace. Războiul nu ajută nimănui din Europa și, odată extins dincolo de granițele Ucrainei, nu va cruța pe nimeni.

https://fb.watch/qge72Uf-Xm/

Libertatea a fost idealul
martirilor care s-au jertfit în Decembrie '89.

Să-i onorăm luptând pentru libertate!

La începutul anilor `90, cînd politicul învrăjbise diferite categorii de români, pe străzile din București se striga: ”Moarte intelectualilor!” și ”Noi muncim, nu gîndim!”. De atunci, am mai... evoluat, de la revanșă s-a ajuns la dispreț și ignorare față de știutorii de carte.

E greu de spus cînd, cum și de ce s-a produs acest declic în conștiința publică, schimbînd semnul plus din dreptul omului cu școală în semnul minus.

Dar este evidentă schimbarea de atitudine față de cel instruit, de omul de cultură, de cel care lucrează cu valori imateriale și deseori imposibil de evaluat în bani. De la piața de carte pînă la ”dezbaterile” de pe rețelele sociale.

Dovadă stau și intențiile de ultimă oră ale edilului din Craiova, care a găsit cum să strîngă gaura din buget: distrugînd cîteva cuiburi de cultură și tradiție.

Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova și Corul Filarmonicii Oltenia sînt la un pas de desființare.

Fac un apel la primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, să nu comită o asemenea crimă. Și, de asemenea, îi rog pe intelectualii olteni să nu asiste pasivi la această tentativă de desființare a celor trei instituții culturale.

Primejdia noului totalitarism

În seara lui 11 decembrie a.c., la Sala Dalles, dl Dragoș Paul Aligică, profesor universitar la București și în SUA și proaspăt membru corespondent al Academiei Române, a vorbit despre NOUL TOTALITARISM, într-un dialog cu Mihail Neamțu și apoi cu publicul.
Punctul de plecare a fost volumul "Minunata lume nouă", de Aldous Huxley.

Dl Aligică a încercat să răspundă la întrebarea: ce trăim astăzi, în plină ofensivă a NOULUI TOTALITARISM de extracție neomarxistă, este un sistem nou sau o mutație a sistemului lui Huxley, care ar putea fi el însuși o mutație a sistemului lui George Orwell (intuit și dezvăluit în romanul ”1984”)?

Discuția nu este de amorul artei, ci are ca miză înțelegerea realității de azi și încercarea de a găsi soluții pentru păstrarea libertății. Concluziile de etapă, cu care s-a încheiat dialogul, sînt mai degrabă sumbre. Totuși, una ne apare ca o rază de speranță: libertatea deplină este numai în adevăr, iar adevărul este la Dumnezeu. Să fim deci apărători ai adevărului, cu și fără majusculp, și ne vom păstra libertatea! Greu lucru, dar nu sîntem singuri pe această cale, ci însoțiți chiar de El.

Pe fondul acestei dezbateri de idei, s-au trezit orgoliile unor intelectuali publici care nu-i mai înghit pe dnii Aligică și Neamțu pentru că aceștia își pun întrebări și au atitudini ”incorecte politic” (a se citi: normale). Și i-au luat peste picior, în postări pe rețele sociale, îndemnîndu-i să se asocieze deschis cu partidul pe care îl reprezint. Ca pretext s-au folosit de faptul că am participat și eu, în public, la evenimentul de luni.

Același tip de reacție au avut altă dată și față de scriitorul și jurnalistul Traian Ungureanu (a nu se confunda cu Mihai Răzvan Ungureanu, fostul premier), care a îndrăznit ceva mai mult, să participe la o conferință internațională pe teme conservatoare, organizată anul trecut de Institutul Conservator, pe care îl prezidez.
Sincer, am încetat demult să-i mai urmăresc pe nenumiții intelectuali publici, pentru că nu le mai dau nici un credit, dar inevitabil sînt informat cu astfel de... ieșiri. Și, de fiecare dată, am un sentiment de compasiune.

Îmi dau seama ce frustrare îi cuprinde în momentele de luciditate, cînd realizează că rezonanța lor socială e minimă. Este ca și cum ar învârti o linguriță în cană de ceai și, preț de o clipă, zgomotul acesta ar căpăta pentru ei proporții de dangăt de clopot patriarhal. Trezirea poate fi extrem de traumatizantă. De-a dreptul orbitoare.